Ciot
Definitie, sens si explicatie
1Ciot, cioturi, substantiv neutru
1. Parte ramasa dintr-un copac dupa ce restul a fost taiat sau rupt. ♦ Parte mica ramasa dintr-un obiect (de forma lunga).
Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent intr-un trunchi, intr-o ramura, intr-o scandura etcetera
2. Parte ramasa dintr-un picior, dintr-un brat sau (la animale) din coada, dupa ce restul a fost taiat, rupt. [Varianta: Cioata substantiv feminin, (rar) Ciotur substantiv neutru] – Etimologie necunoscuta
1. Parte ramasa dintr-un copac dupa ce restul a fost taiat sau rupt. ♦ Parte mica ramasa dintr-un obiect (de forma lunga).
Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent intr-un trunchi, intr-o ramura, intr-o scandura etcetera
2. Parte ramasa dintr-un picior, dintr-un brat sau (la animale) din coada, dupa ce restul a fost taiat, rupt. [Varianta: Cioata substantiv feminin, (rar) Ciotur substantiv neutru] – Etimologie necunoscuta
2Ciot substantiv
1. verifica cuvantul: buturuga.
2. verifica cuvantul: mont.
3. verifica cuvantul: nod.
1. verifica cuvantul: buturuga.
2. verifica cuvantul: mont.
3. verifica cuvantul: nod.
3Ciot (cioata, parte a corpului ciuntita) substantiv neutru, plural cioturi
4Ciot -uri n. 1) v. Ciotcă. 2) Portiune rotunda, compacta si foarte tare dintr-o bucata de lemn; nod. 3) Portiune rotunda, compacta si foarte tare ramasa dintr-o scandura sau dintr-o bucata de lemn, dupa ce restul a fost taiat, rupt sau consumat. - de creion. [Monosilabic] /conform limba italiana ciotto
5Ciot (cioturi), substantiv neutru –
1. Parte ramasa dintr-un copac taiat sau rupt. –
2. Nod. –
3. Parte, bucata. –
4. Mont, ciuntitura. – Mr. ciota „mina.” Creatie expresiva, a carei der. este paralela cu cea a lui bot.
Aceeasi sursa expresiva a produs numeroase cuvinte asemanatoare in mai multe limbi, conform limba sarba: čot „colina rotunda” (Cihac, Ii, 56 il considera izvor al rom.), čotanoga „schiop, fara un picior”; limba turca: çotuk „ciot”; mag. csut(a), csutko „ciung”; limba italiana ciotto „schiop” (Rew 2454; Battisti, Ii, 952); sp. din America chonco „ciot, ciuntitura”; etcetera Derivat cioata, substantiv feminin (trunchi, ciot; ciot de creanga; obiect inutil) este un sing. refacut dupa limba slava (veche) cioate (nu sint posibile ipotezele lui Brüch, Zrph., Xli, 756, *aciotum, limba latina acies, si Pascu, Arch.
Rom., Vii, 556, bazata pe limba latina *ciutum, din limba greaca (veche) ϰυτός „care creste”); ciotac, substantiv masculin (copac uscat care sta inca in picioare); ciotoaca, substantiv feminin (trunchi noduros si nefolositor); ciuteica, substantiv feminin (trunchi uscat care inca sta in picioare); ciotirca, substantiv feminin (copac care a crescut strimb); ciotur, substantiv masculin (trunchi), pe baza plural cioturi; cioturuga (var. ciuteruga), substantiv feminin (trunchi, ciot), prin contaminare cu buturuga; ciotoi, substantiv neutru (picior de pasare); ciotos (var. ciotoros, cioturos), adjectiv (noduros); ciotca, substantiv feminin (trunchi, lemn; gramada, stiva); ciotanos, adjectiv (slab), probabil prin contaminare cu ciolanos; ciotan, adjectiv (slab, piele si os); ciotolog, substantiv masculin (schiop), din limba sarba: ςotonoga; ciotorog, substantiv neutru (radacina cozii la cal; pantofi uzati); sontorog, adjectiv (schiop), probabil prin intermediul unei forme *ciontorog, conform ciunt; ciotec, ciotei, substantiv neutru (lemn).
Conform: ciut, ciunt, ciung.
Dupa paralelismul bot si bont, ciut si ciunt, se pare ca radacina expresiva ciot a dezvoltat si o varianta cu infix nazal, ciont (var. cioanta, formata pe baza plural), substantiv neutru (Trans., os, os lung; deget; ciot de creanga); mag. csont, pe care Dar, Scriban si Galdi, Dict., 116, il indica drept etimon al cuvintului rom. sau creatie expresiva independenta.
Aceleiasi radacini se pare ca ii apartine cion(o)ate (var. gion(o)ate), substantiv feminin plural (Trans. si Muntenia, picioare, labe), pe care Draganu, Dacor., Iii, 696 si Dar il deriva de la un limba latina *genuata.
1. Parte ramasa dintr-un copac taiat sau rupt. –
2. Nod. –
3. Parte, bucata. –
4. Mont, ciuntitura. – Mr. ciota „mina.” Creatie expresiva, a carei der. este paralela cu cea a lui bot.
Aceeasi sursa expresiva a produs numeroase cuvinte asemanatoare in mai multe limbi, conform limba sarba: čot „colina rotunda” (Cihac, Ii, 56 il considera izvor al rom.), čotanoga „schiop, fara un picior”; limba turca: çotuk „ciot”; mag. csut(a), csutko „ciung”; limba italiana ciotto „schiop” (Rew 2454; Battisti, Ii, 952); sp. din America chonco „ciot, ciuntitura”; etcetera Derivat cioata, substantiv feminin (trunchi, ciot; ciot de creanga; obiect inutil) este un sing. refacut dupa limba slava (veche) cioate (nu sint posibile ipotezele lui Brüch, Zrph., Xli, 756, *aciotum, limba latina acies, si Pascu, Arch.
Rom., Vii, 556, bazata pe limba latina *ciutum, din limba greaca (veche) ϰυτός „care creste”); ciotac, substantiv masculin (copac uscat care sta inca in picioare); ciotoaca, substantiv feminin (trunchi noduros si nefolositor); ciuteica, substantiv feminin (trunchi uscat care inca sta in picioare); ciotirca, substantiv feminin (copac care a crescut strimb); ciotur, substantiv masculin (trunchi), pe baza plural cioturi; cioturuga (var. ciuteruga), substantiv feminin (trunchi, ciot), prin contaminare cu buturuga; ciotoi, substantiv neutru (picior de pasare); ciotos (var. ciotoros, cioturos), adjectiv (noduros); ciotca, substantiv feminin (trunchi, lemn; gramada, stiva); ciotanos, adjectiv (slab), probabil prin contaminare cu ciolanos; ciotan, adjectiv (slab, piele si os); ciotolog, substantiv masculin (schiop), din limba sarba: ςotonoga; ciotorog, substantiv neutru (radacina cozii la cal; pantofi uzati); sontorog, adjectiv (schiop), probabil prin intermediul unei forme *ciontorog, conform ciunt; ciotec, ciotei, substantiv neutru (lemn).
Conform: ciut, ciunt, ciung.
Dupa paralelismul bot si bont, ciut si ciunt, se pare ca radacina expresiva ciot a dezvoltat si o varianta cu infix nazal, ciont (var. cioanta, formata pe baza plural), substantiv neutru (Trans., os, os lung; deget; ciot de creanga); mag. csont, pe care Dar, Scriban si Galdi, Dict., 116, il indica drept etimon al cuvintului rom. sau creatie expresiva independenta.
Aceleiasi radacini se pare ca ii apartine cion(o)ate (var. gion(o)ate), substantiv feminin plural (Trans. si Muntenia, picioare, labe), pe care Draganu, Dacor., Iii, 696 si Dar il deriva de la un limba latina *genuata.