Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ciot

1 * Cuvantul cu diacritice: ciot
Cuvantul fara diacritice: ciot

Definitie: CIOT, cioturi, substantiv neutru 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etcetera 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. [Varianta: cioată substantiv feminin, (rar) ciotur substantiv neutru] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: ciot
Cuvantul fara diacritice: ciot

Definitie: CIOT substantiv 1. verifica cuvantul: buturugă. 2. verifica cuvantul: mont. 3. verifica cuvantul: nod.

3 * Cuvantul cu diacritice: ciot
Cuvantul fara diacritice: ciot

Definitie: ciot (cioată, parte a corpului ciuntită) substantiv neutru, plural cioturi

4 * Cuvantul cu diacritice: ciót -uri
Cuvantul fara diacritice: ciot

Definitie: CIOT -uri n. 1) v. CIOTCĂ. 2) Porțiune rotundă, compactă și foarte tare dintr-o bucată de lemn; nod. 3) Porțiune rotundă, compactă și foarte tare rămasă dintr-o scândură sau dintr-o bucată de lemn, după ce restul a fost tăiat, rupt sau consumat. - de creion. [Monosilabic] /conform limba italiana ciotto

5 * Cuvantul cu diacritice: ciót cióturi
Cuvantul fara diacritice: ciot

Definitie: ciot (cioturi), substantiv neutru – 1. Parte rămasă dintr-un copac tăiat sau rupt. – 2. Nod. – 3. Parte, bucată. – 4. Mont, ciuntitură. – Mr. ciotă „mînă.” Creație expresivă, a cărei der. este paralelă cu cea a lui bot. Aceeași sursă expresivă a produs numeroase cuvinte asemănătoare în mai multe limbi, conform limba sarba: čot „colină rotundă” (Cihac, II, 56 îl consideră izvor al rom.), čotanoga „șchiop, fără un picior”; limba turca: çotuk „ciot”; mag. csut(a), csutko „ciung”; limba italiana ciotto „șchiop” (REW 2454; Battisti, II, 952); sp. din America chonco „ciot, ciuntitură”; etcetera Derivat cioată, substantiv feminin (trunchi, ciot; ciot de creangă; obiect inutil) este un sing. refăcut după limba slava (veche) cioate (nu sînt posibile ipotezele lui Bruch, ZRPh., XLI, 756, aciotum, limba latina acies, și Pascu, Arch. Rom., VII, 556, bazată pe limba latina ciutum, din limba greaca (veche) ϰυτός „care crește”); ciotac, substantiv masculin (copac uscat care stă încă în picioare); ciotoacă, substantiv feminin (trunchi noduros și nefolositor); ciuteică, substantiv feminin (trunchi uscat care încă stă în picioare); ciotîrcă, substantiv feminin (copac care a crescut strîmb); ciotur, substantiv masculin (trunchi), pe baza plural cioturi; cioturugă (var. ciuterugă), substantiv feminin (trunchi, ciot), prin contaminare cu buturugă; ciotoi, substantiv neutru (picior de pasăre); ciotos (var. ciotoros, cioturos), adjectiv (noduros); ciotcă, substantiv feminin (trunchi, lemn; grămadă, stivă); ciotănos, adjectiv (slab), probabil prin contaminare cu ciolănos; ciotan, adjectiv (slab, piele și os); ciotolog, substantiv masculin (șchiop), din limba sarba: ςotonoga; ciotorog, substantiv neutru (rădăcina cozii la cal; pantofi uzați); șontorog, adjectiv (șchiop), probabil prin intermediul unei forme ciontorog, conform ciunt; ciotec, ciotei, substantiv neutru (lemn). Conform: ciut, ciunt, ciung. După paralelismul bot și bont, ciut și ciunt, se pare că rădăcina expresivă ciot a dezvoltat și o varianta cu infix nazal, ciont (var. cioantă, formată pe baza plural), substantiv neutru (Trans., os, os lung; deget; ciot de creangă); mag. csont, pe care DAR, Scriban și Galdi, Dict., 116, îl indică drept etimon al cuvîntului rom. sau creație expresivă îndependentă. Aceleiași rădăcini se pare că îi aparține cion(o)ate (var. gion(o)ate), substantiv feminin plural (Trans. și Muntenia, picioare, labe), pe care Drăganu, Dacor., III, 696 și DAR îl derivă de la un limba latina genuata.