Clei
Definitie, sens si explicatie
1Clei, cleiuri, substantiv neutru
1. Substanta vascoasa asemanatoare cu gelatina, extrasa din oase, din peste, din unele plante sau obtinute pe cale sintetica, cu ajutorul careia se pot lipi intre ele diverse obiecte sau parti de obiecte. ♢ Expresie (Familiar) A fi clei = A) a nu sti absolut nimic (atunci cand este ascultat la scoala, la un examen etcetera); B) a fi foarte beat.
2. Suc gros care se scurge din scoarta unor arbori si care are proprietatea de a se solidifica in contact cu aerul. – Din limba slava (veche) Klej.
1. Substanta vascoasa asemanatoare cu gelatina, extrasa din oase, din peste, din unele plante sau obtinute pe cale sintetica, cu ajutorul careia se pot lipi intre ele diverse obiecte sau parti de obiecte. ♢ Expresie (Familiar) A fi clei = A) a nu sti absolut nimic (atunci cand este ascultat la scoala, la un examen etcetera); B) a fi foarte beat.
2. Suc gros care se scurge din scoarta unor arbori si care are proprietatea de a se solidifica in contact cu aerul. – Din limba slava (veche) Klej.
2Clei substantiv verifica cuvantul: ceara, cerumen.
3Clei substantiv lipici. (A prinde ceva cu -.)
4Clei substantiv neutru, plural cleiuri
5Clei -uri n. 1) Solutie vascoasa cu proprietati adezive care serveste la lipitul diverselor materiale. 2) Suc gros ce se scurge din scoarta unor copaci. - de prun. ♢ A fi - a) a nu fi pregatit la obiect; b) a fi foarte beat. /<sl. klej
6Clei substantiv masculin singular (regional) trifoi, lucerna.
7Clei (cleiuri), substantiv neutru –
1. Lipici, pap. –
2. Substanta care lipeste (pentru prins pasari). –
3. Guma, latex, rasina. –
4. Cerumen, ceara din ureche. –
5. (Adj., arg. scolaresc) Care nu stie nimic; se spune despre elevii care nu stiu sa raspunda la intrebari. –
6. (Argou) Închisoare (numai in expresia a pune clei, a inchide). – Varianta (invechit) hlei.
Sl. klej (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Lexicon, 291; Cihac, Ii, 61); conform ceh. klej, slov. klêj, pol., limba rusa klej, limba sarba: klija. – Derivat clei (var. inclei, incleia), verb (a lipi cu pap); cleiala, substantiv feminin (lipire cu pap); cleios, adjectiv (lipicios); cleitor, adjectiv (care lipeste cu pap); desclei(a), verb (a dezlipi).
Conform: naclai.
1. Lipici, pap. –
2. Substanta care lipeste (pentru prins pasari). –
3. Guma, latex, rasina. –
4. Cerumen, ceara din ureche. –
5. (Adj., arg. scolaresc) Care nu stie nimic; se spune despre elevii care nu stiu sa raspunda la intrebari. –
6. (Argou) Închisoare (numai in expresia a pune clei, a inchide). – Varianta (invechit) hlei.
Sl. klej (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Lexicon, 291; Cihac, Ii, 61); conform ceh. klej, slov. klêj, pol., limba rusa klej, limba sarba: klija. – Derivat clei (var. inclei, incleia), verb (a lipi cu pap); cleiala, substantiv feminin (lipire cu pap); cleios, adjectiv (lipicios); cleitor, adjectiv (care lipeste cu pap); desclei(a), verb (a dezlipi).
Conform: naclai.
8Clei1 cleiuri substantiv neutru
1. contact sexual.
2. sperma. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. contact sexual.
2. sperma. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
9Clei2 adjectiv invar.
1. care nu stie absolut nimic (la o examinare).
2. foarte beat. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. care nu stie absolut nimic (la o examinare).
2. foarte beat. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)