Cler
Definitie, sens si explicatie
1Cler, cleruri, substantiv neutru Totalitatea preotilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei tari etcetera; preotime. – Din limba latina Clerus.
2Cler substantiv (Termen Bisericesc) preotime, (livresc) sacerdotiu, (popular) popime, (invechit) preotie. (-ul dintr-o eparhie.)
3Cler substantiv neutru totalitatea clericilor dintr-o tara, dintr-o eparhie; preotime. (< limba italiana clero, limba latina clerus)
4Cler substantiv neutru, plural cleruri
5Cler n.
Totalitate a preotilor unui cult; preotime. /<lat. clerus
Totalitate a preotilor unui cult; preotime. /<lat. clerus
6Cler substantiv neutru Preotime; totalitatea clericilor dintr-o tara, dintr-o biserica etcetera [Conform: limba germana Klerus, limba latina clerus, limba greaca (veche) kleros].
7Cler substantiv neutru – Preotime. – Varianta (invechit) clir, cliros.
Mr. clir.
Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), in parte prin intermediul limba slava (veche) klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), conform limba sarba:, limba rusa klir, si modern din limba latina clerus.
Secolul Xvi (cu forma cliros). – Derivat mod. (din franceza) cleric, substantiv masculin; clerical, adjectiv ; clericalism, substantiv neutru Derivat cuvant invechit clericesc, (var. cliricesc, secolul Xvii), adjectiv
Mr. clir.
Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), in parte prin intermediul limba slava (veche) klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), conform limba sarba:, limba rusa klir, si modern din limba latina clerus.
Secolul Xvi (cu forma cliros). – Derivat mod. (din franceza) cleric, substantiv masculin; clerical, adjectiv ; clericalism, substantiv neutru Derivat cuvant invechit clericesc, (var. cliricesc, secolul Xvii), adjectiv