Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Guler

1 * Cuvantul cu diacritice: gúler
Cuvantul fara diacritice: guler

Definitie: GULER, gulere, substantiv neutru 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ♢ Expresie A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etcetera (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etcetera cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din limba maghiara galler.

2 * Cuvantul cu diacritice: gúler
Cuvantul fara diacritice: guler

Definitie: guler substantiv neutru, plural gulere

3 * Cuvantul cu diacritice: gúler -e
Cuvantul fara diacritice: guler

Definitie: GULER -e n. 1) Porțiune a unor obiecte de îmbrăcăminte care înconjură gâtul. ♢ A apuca (sau a lua, a înșfăca) pe cineva de - a) a forța pe cineva să se supună; b) a cere cuiva socoteală. 2) Dungă de spumă, formată la suprafața berii turnată într-un pahar. 3) tehnica Parte inelară la suprafața unei piese, având diametrul mai mare decât restul acesteia și servind, de obicei, la etanșare. ungara galler

4 * Cuvantul cu diacritice: gúler gúlere
Cuvantul fara diacritice: guler

Definitie: guler (gulere), substantiv neutru – 1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului. Mag. galler, din limba italiana collare (Cihac, II, 502; DAR; Galdi, Dict., 91). – Derivat gulerat, adjectiv (cu guler alb; substantiv masculin, funcționar, reprezentant al autorității).

5 * Cuvantul cu diacritice: guler
Cuvantul fara diacritice: guler

Definitie: guler, gulere substantiv neutru 1. strat de spumă format de berea turnată în halbă sau pahar. 2. (glum.) prepuț. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)