Combinator
Definitie, sens si explicatie
1Combinator, -oare, combinatori, -oare, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care combina, care determina o combinatie.
2. Substantiv neutru: Aparat care poate realiza combinatii de asociatie intre masini, aparate si instrumente electrice. – Din limba rusa Kombinator, franceza Combinateur.
1. Adjectiv Care combina, care determina o combinatie.
2. Substantiv neutru: Aparat care poate realiza combinatii de asociatie intre masini, aparate si instrumente electrice. – Din limba rusa Kombinator, franceza Combinateur.
2Combinator adjectiv m., plural combinatori; f. singular si plural combinatoare
3Combinator substantiv neutru, plural combinatoare
4Combinator2 -i m.
Persoana care se ocupa cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator
Persoana care se ocupa cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator
5Combinator1 -oare n.
Mecanism care combina circuitele si realizeaza combinatii de asociatie tehnica. /<rus. kombinator, limba franceza: combinateur
Mecanism care combina circuitele si realizeaza combinatii de asociatie tehnica. /<rus. kombinator, limba franceza: combinateur
6Combinator, -oare adjectiv Combinatoriu. substantiv neutru Mecanism care combina circuitele unui motor, ale unui aparat etcetera [Plural -oare. / conform franceza combinateur].
7Combinator substantiv neutru mecanism care combina circuitele unui motor, aparat etcetera (