Compozit -ă
Definitie, sens si explicatie
1Compozit, -ă, compoziti, -te, adjectiv , substantiv feminin, substantiv neutru
1. Adjectiv Alcatuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic.
2. S.f. (La plural) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la singular) planta din aceasta familie. ♢ (Adjectival) Planta compozita.
3. Substantiv neutru: plural (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din franceza Composite, limba latina Compositus.
1. Adjectiv Alcatuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic.
2. S.f. (La plural) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la singular) planta din aceasta familie. ♢ (Adjectival) Planta compozita.
3. Substantiv neutru: plural (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din franceza Composite, limba latina Compositus.
2Compozit adjectiv , substantiv
1. adjectiv heteroclit. (Un ansamblu -.)
2. adjectiv , substantiv (Botanica) compozee. (Planta -.)
1. adjectiv heteroclit. (Un ansamblu -.)
2. adjectiv , substantiv (Botanica) compozee. (Planta -.)
3Compozit, -ă adjectiv I. alcatuit din elemente sau materiale diferite. o ordin - (si substantiv neutru) ordin arhitectonic la romani, care imbina capitelul corintic cu voluta ionica.
Ii. substantiv neutru plural (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite intr-un singur produs. (< franceza composite, limba latina compositus)
Ii. substantiv neutru plural (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite intr-un singur produs. (< franceza composite, limba latina compositus)
4Compozit adjectiv m., plural compoziti; (botanica) f. singular compozita, plural compozite
5Compozit1 -ta (-ti, -te) Care consta din elemente de natura diferita. /<fr. compo-sites, limba latina compositus
6Compozit2 -e n.
Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizeaza prin imbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composites, limba latina compositus
Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizeaza prin imbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composites, limba latina compositus
7Compozit adjectiv Facut, compus din elemente disparate. ♢ Ordin compozit (si substantiv neutru) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reuneste voluta ionica cu frunza de acant din capitelul corintic. [Conform: franceza composite, limba latina compositus].