Compune
Definitie, sens si explicatie
1Compune, compun, verb Iii.
Tranzitiv
1. (Despre elementele unui intreg) A forma, a alcatui un intreg. ♦ Reflexiv (Despre un intreg) A fi alcatuit, a consta din...
2. A crea, a scrie, a redacta o opera literara, muzicala etcetera [Perf. substantiv compusei, part. compus] – Din limba latina Componere (dupa pune).
Tranzitiv
1. (Despre elementele unui intreg) A forma, a alcatui un intreg. ♦ Reflexiv (Despre un intreg) A fi alcatuit, a consta din...
2. A crea, a scrie, a redacta o opera literara, muzicala etcetera [Perf. substantiv compusei, part. compus] – Din limba latina Componere (dupa pune).
2A compune antonim: a descompune
3Compune verb
1. verifica cuvantul: crea.
2. verifica cuvantul: redacta.
3. verifica cuvantul: alcatui.
4. verifica cuvantul: culege.
5. a alcatui, a constitui, a forma, (rar) a intocmi, (invechit) a informa, a savarsi. (Elemente care - un ansamblu.)
6. a (se) alcatui, a avea, a consta. (Blocul este - din doua corpuri.)
1. verifica cuvantul: crea.
2. verifica cuvantul: redacta.
3. verifica cuvantul: alcatui.
4. verifica cuvantul: culege.
5. a alcatui, a constitui, a forma, (rar) a intocmi, (invechit) a informa, a savarsi. (Elemente care - un ansamblu.)
6. a (se) alcatui, a avea, a consta. (Blocul este - din doua corpuri.)
4Compune verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural compun; conjunctie: prezent 3 singular si plural compuna; ger. compunand
5A se compune se compune intranzitiv A fi format; a consta; a se alcatui. /<lat. componere
6A compune compun tranzitiv 1) (ansambluri, grupari, totalitati etcetera) A forma prin reunire; a constitui; a alcatui. 2) (opere artistice) A produce in urma unui efort sustinut; a plasmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
7Compune verb I. tr.
1. a alcatui, a forma un intreg.
2. a crea, a elabora o opera literara, muzicala etcetera Ii. reflexiv a consta, a fi alcatuit din... (<lat. componere)
1. a alcatui, a forma un intreg.
2. a crea, a elabora o opera literara, muzicala etcetera Ii. reflexiv a consta, a fi alcatuit din... (<lat. componere)
8Compune verb Iii. tr.
1. A alcatui, a forma un intreg. ♦ refl.
A consta, a fi alcatuit din...
2. A crea, a face o opera artistica (literara, muzicala etcetera). [P.i. compun, perf.s. -usei, conjunctie: -na, part. -us. / < limba latina componere, conform franceza composer].
1. A alcatui, a forma un intreg. ♦ refl.
A consta, a fi alcatuit din...
2. A crea, a face o opera artistica (literara, muzicala etcetera). [P.i. compun, perf.s. -usei, conjunctie: -na, part. -us. / < limba latina componere, conform franceza composer].
9Compune (compun, us), verb –
1. A forma, a alcatui un intreg. –
2. A crea, a scrie, a redacta o opera.
Limba Latina componere (secolul Xix), cu sensurile franceza composer si cu conjug. rom. a pune. – Derivat compunere, substantiv feminin; compozitie, substantiv feminin, din franceza composition; compozitor, substantiv masculin, din franceza compositeur; compozant, substantiv neutru, din franceza composant; descompune, verb, format pe baza franceza dècomposer; descompunere, substantiv feminin
1. A forma, a alcatui un intreg. –
2. A crea, a scrie, a redacta o opera.
Limba Latina componere (secolul Xix), cu sensurile franceza composer si cu conjug. rom. a pune. – Derivat compunere, substantiv feminin; compozitie, substantiv feminin, din franceza composition; compozitor, substantiv masculin, din franceza compositeur; compozant, substantiv neutru, din franceza composant; descompune, verb, format pe baza franceza dècomposer; descompunere, substantiv feminin