Compus
Definitie, sens si explicatie
1Compus adjectiv , substantiv (Chimie)
1. adjectiv combinat. (Substanta -.)
2. substantiv verifica cuvantul: combinatie.
3. substantiv compus heterociclic = heterociclu.
1. adjectiv combinat. (Substanta -.)
2. substantiv verifica cuvantul: combinatie.
3. substantiv compus heterociclic = heterociclu.
2Compus adjectiv m., (chimie) substantiv masculin, plural compusi; f. singular compusa, plural compuse
3Compus (lingv.) substantiv neutru, plural compuse
4Compus2 -si m. chim.
Substanta rezultata din unirea a doua sau a mai multor elemente chimice; combinatie. -si organici. -si metalici. /v. a compune
Substanta rezultata din unirea a doua sau a mai multor elemente chimice; combinatie. -si organici. -si metalici. /v. a compune
5Compus1 -sa (-si, -se) Care consta din mai multe elemente; format din mai multe parti componente.
Frunza -sa. /v. a compune
Frunza -sa. /v. a compune
6Compus, -ă i. adjectiv alcatuit din mai multe elemente. o (gram.) timp - = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunza -a = frunza avand limbul alcatuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenta -a = inflorescenta din mai multe inflorescente simple; fruct - = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenta. Ii. substantiv neutru cuvant rezultat prin compunere (3). Iii. substantiv masculin combinatie (3). (<compune)
7Compus, -ă adjectiv Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. substantiv masculin Substanta chimica obtinuta prin unirea mai multor elemente diferite. [< Compune].