Comutație
Definitie, sens si explicatie
1Comutație, comutatii, substantiv feminin
1. Totalitatea operatiilor, manuale sau automate, de conectare si de deconectare a liniilor in vederea realizarii unei legaturi telefonice.
2. Proces de schimbare rapida a sensului sau a valorii curentului dintr-o sectiune a infasurarii indusului unei masini electrice cu colector cand lamelele la care este legata trec pe sub perii. – Din franceza Commutation.
1. Totalitatea operatiilor, manuale sau automate, de conectare si de deconectare a liniilor in vederea realizarii unei legaturi telefonice.
2. Proces de schimbare rapida a sensului sau a valorii curentului dintr-o sectiune a infasurarii indusului unei masini electrice cu colector cand lamelele la care este legata trec pe sub perii. – Din franceza Commutation.
2Comutație substantiv comutare.
3Comutatie substantiv feminin → mutatie
4Comutație -i f. 1) Totalitate a operatiilor efectuate in vederea realizarii unei legaturi telefonice. 2) Proces de schimbare a intensitatii si sensului curentului la masinile electrice cu colector. [Art. Comutatia; G.-d. Comutatiei; Sil. -ti-e] /<fr. commutation
5Comutație substantiv feminin
1. Comutare; schimbare, mutatie. ♦ Totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice.
2. Trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta, in cursul rotirii rotorului.
3. (Literatura) Figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. [Genitiv -iei, varianta comutatiune substantiv feminin / conform franceza commutation, limba latina commutatio].
1. Comutare; schimbare, mutatie. ♦ Totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice.
2. Trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta, in cursul rotirii rotorului.
3. (Literatura) Figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. [Genitiv -iei, varianta comutatiune substantiv feminin / conform franceza commutation, limba latina commutatio].
6Comutație substantiv feminin
1. comutare; schimbare, mutatie. ♢ totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice.
2. trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta in cursul rotirii rotorului.
3. figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii, astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, limba latina commutatio)
1. comutare; schimbare, mutatie. ♢ totalitatea operatiilor de conectare si deconectare a liniilor, efectuate in scopul realizarii unei legaturi telefonice sau telegrafice.
2. trecere a unei sectiuni a infasurarii induse a rotorului unei masini electrice cu colector dintr-o cale de curent intr-alta in cursul rotirii rotorului.
3. figura de stil prin care sunt puse in opozitie doua propozitii, astfel incat prin schimbarea ordinii cuvintelor sa rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, limba latina commutatio)