Conciliabul
Definitie, sens si explicatie
1Conciliabul, conciliabule, substantiv neutru Consfatuire (secreta) intre oameni care planuiesc ceva. [Pronuntat: -li-a-] – Din franceza Conciliabule, limba latina Conciliabulum.
2Conciliabul substantiv neutru (silabe -li-a-), plural conciliabule
3Conciliabul -e n. livr.
Întrunire conspirativa. [Silabe -li-a-] /<fr. conciliabul, limba latina conciliabulum
Întrunire conspirativa. [Silabe -li-a-] /<fr. conciliabul, limba latina conciliabulum
4Conciliabul substantiv neutru
1. Consfatuire secreta intre persoane care planuiesc, pun la cale ceva (nepermis).
2. Reuniune a prelatilor schismatici. [< limba latina conciliabulum, conform franceza conciliabule].
1. Consfatuire secreta intre persoane care planuiesc, pun la cale ceva (nepermis).
2. Reuniune a prelatilor schismatici. [< limba latina conciliabulum, conform franceza conciliabule].
5Conciliabul substantiv neutru
1. consfatuire secreta intre persoane care planuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelatilor schismatici. (<fr. conciliabule, limba latina conciliabulum)
1. consfatuire secreta intre persoane care planuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelatilor schismatici. (<fr. conciliabule, limba latina conciliabulum)