Conjunct -ă
Definitie, sens si explicatie
1Conjunct, -ă, conjuncti, -te, adjectiv (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 singular (-s) si pers. 3 singular si plural (-i, -s) al verbului „a fi” si formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ si acuzativ singular si plural (-mi sau mi-, -ti sau ti- etcetera) – Din limba latina Conjunctus. Conform: franceza c o n j o i n t.
2Conjunct, -ă adjectiv intim legat, strans unit. o (gram.) forme ĕ = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 singular si 3 singular si plural ale verbului „a fi” si formele neaccentuate de dativ si acuzativ singular si plural ale pronumelui personal; (muz) treapta -a = treapta care urmeaza alteia sau o precede imediat la interval de secunda. (< limba latina coniuctus, franceza conjoint)
3Conjunct adjectiv m., plural conjuncti; f. singular conjuncta (silabe -junc-), plural Conjuncte
4Conjunct -ta (-ti, -te) Care este prescurtat. ♢ Forme -te forme scurte ale verbului A fi la indicativ prezent si forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ si acuzativ. /<lat. conjunctus
5Conjunct, -ă adjectiv (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se intalnesc la prezentul indicativ persoana 1 singular si 3 singular si plural ale verbului „a fi” si formele neaccentuate de dativ si acuzativ singular si plural ale pronumelui personal. [< limba latina coniunctus].