Conjura
Definitie, sens si explicatie
1Conjura, conjur, verb I.
1. Tranzitiv A ruga cu staruinta; a implora.
2. Intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din franceza Conjurer, limba latina Conjurare.
1. Tranzitiv A ruga cu staruinta; a implora.
2. Intranzitiv (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din franceza Conjurer, limba latina Conjurare.
2Conjura verb
1. verifica cuvantul: implora.
2. verifica cuvantul: complota.
1. verifica cuvantul: implora.
2. verifica cuvantul: complota.
3Conjura verb I. tr. a ruga staruitor; a implora.
Ii. intr. a complota, a conspira. (< franceza conjurer, limba latina coniurare)
Ii. intr. a complota, a conspira. (< franceza conjurer, limba latina coniurare)
4Conjura verb, indicativ prezent 1 singular conjur, 3 singular si plural conjura
5A Conjura conjur
1. tranzitiv (persoane) A ruga in mod staruitor si cu umilinta; a implora.
2. intranzitiv A urzi o conjuratie; a unelti; a complota; a conspira. /<fr. conjurer, limba latina conjurare
1. tranzitiv (persoane) A ruga in mod staruitor si cu umilinta; a implora.
2. intranzitiv A urzi o conjuratie; a unelti; a complota; a conspira. /<fr. conjurer, limba latina conjurare
6Conjura verb I.
1. tr.
A ruga staruitor, a implora.
2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjur. / < franceza conjurer, conform limba latina coniurare].
1. tr.
A ruga staruitor, a implora.
2. intr. (Rar) A complota, a conspira. [P.i. conjur. / < franceza conjurer, conform limba latina coniurare].