Conotativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Conotativ, -ă, conotativi, -e, adjectiv (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar fata de denotatia cuvantului; care este rezultat din experienta personala, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotatii. – Din franceza Connotatif.
2Conotativ, -ă adjectiv referitor la conotatie; (despre sensul cuvintelor) suplimentar fata de denotatia cuvantului; reiesind din experienta personala, din context; figurat. ♢ (despre stil) dominat de conotatii. (< franceza connotatif)
3Conotativ adjectiv m., plural conotativi; f. singular conotativa, plural conotative
4Conotativ, -ă adjectiv Referitor la conotatie: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentara, care reiese din conditiile sociale sau locale, ale mesajului. [< franceza connotativ].