Copie
Definitie, sens si explicatie
1Copie, copii, substantiv feminin
1. Reproducere exacta a unui text, a unei opere de arta, a unei imagini fotografice etcetera
2. (Peior.) Imitatie servila si fara valoare, facuta uneori prin mijloace nepermise.
3. Înscris care reproduce intocmai cuprinsul unui alt inscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizata = copie despre care un organ de stat competent atesta ca este conforma cu originalul. – Din franceza Copie, limba latina Copia.
1. Reproducere exacta a unui text, a unei opere de arta, a unei imagini fotografice etcetera
2. (Peior.) Imitatie servila si fara valoare, facuta uneori prin mijloace nepermise.
3. Înscris care reproduce intocmai cuprinsul unui alt inscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizata = copie despre care un organ de stat competent atesta ca este conforma cu originalul. – Din franceza Copie, limba latina Copia.
2Copie antonim: prototip
3Copie substantiv feminin
1. reproducere exacta a unui text, a unei opere de arta etcetera; (peior.) inscris care reproduce intocmai un alt inscris ce constata un act juridic.
3. - standard = film care contine pe aceeasi pelicula imaginea cat si coloana sonora, pentru proiectie. (< franceza copie, limba latina copia)
1. reproducere exacta a unui text, a unei opere de arta etcetera; (peior.) inscris care reproduce intocmai un alt inscris ce constata un act juridic.
3. - standard = film care contine pe aceeasi pelicula imaginea cat si coloana sonora, pentru proiectie. (< franceza copie, limba latina copia)
4Copie substantiv
1. reproducere, transcriere, (rar) transcriptie, (invechit) izvod, prescriptura. (Are o - fidela a documentului.)
2. duplicat. (A obtinut o - a diplomei.)
3. copie fotografica verifica cuvantul: fotocopie.
4. verifica cuvantul: replica.
5. verifica cuvantul: imitatie.
1. reproducere, transcriere, (rar) transcriptie, (invechit) izvod, prescriptura. (Are o - fidela a documentului.)
2. duplicat. (A obtinut o - a diplomei.)
3. copie fotografica verifica cuvantul: fotocopie.
4. verifica cuvantul: replica.
5. verifica cuvantul: imitatie.
5Copie substantiv feminin (silabe -pi-e), art. copia (silabe -pi-a), g.-d. art. copiei; plural copii, art. copiile (silabe -pi-i-)
6Copie -i f. 1) Reproducere exacta a ceea ce este facut intr-un singur exemplar. ♢ - legalizata copie pe care un organ de stat o atesta ca fiind conforma cu originalul. 2) depr.
Imitatie lipsita de originalitate si de valoare. 3) Înscris care reproduce intocmai un alt inscris, constatator al unui act juridic. [Art. Copia; G.-d. Copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, limba latina copia
Imitatie lipsita de originalitate si de valoare. 3) Înscris care reproduce intocmai un alt inscris, constatator al unui act juridic. [Art. Copia; G.-d. Copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, limba latina copia
7Copie substantiv feminin
1. Reproducere exacta a unei opere de arta, a unui text etcetera
2. (Peior.) Imitatie servila, lipsita de valoare. [Genitiv -iei. / < lat.med. copia, conform limba rusa kopija, franceza copie, limba germana Kopie].
1. Reproducere exacta a unei opere de arta, a unui text etcetera
2. (Peior.) Imitatie servila, lipsita de valoare. [Genitiv -iei. / < lat.med. copia, conform limba rusa kopija, franceza copie, limba germana Kopie].
8Copie1, copii, substantiv feminin (reg., cuvant invechit)
1. multime, gramada, abundenta.
2. card, turma.
1. multime, gramada, abundenta.
2. card, turma.
9Copie2, copii, substantiv feminin (invechit)
1. cutit cu doua taisuri folosit in biserica la taiatul prescurii.
1. cutit cu doua taisuri folosit in biserica la taiatul prescurii.
10Copie (copii), substantiv feminin – Cutit cu dublu tais, folosit la slujba religioasa.
Sl. kopije (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, Ii, 72), din limba greaca (veche) ϰοπίς.
Sl. kopije (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, Ii, 72), din limba greaca (veche) ϰοπίς.
11Copie (-ii), substantiv feminin –
1. Abundenta, belsug. –
2. Duplicat.
Limba Latina copia (secolul Xviii), intrat si prin filiera limba rusa kopija (Cihac, Ii, 72; Sanzewitsch 201), conform copie.
Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvanean. – Derivat copia, verb din franceza copier; copiator, adjectiv (care copiaza); copier, substantiv neutru (registru de copii), din limba germana Kopier(buch); copist, substantiv masculin, din franceza copiste; copios, adjectiv , din limba latina copiosus (secolul Xix).
1. Abundenta, belsug. –
2. Duplicat.
Limba Latina copia (secolul Xviii), intrat si prin filiera limba rusa kopija (Cihac, Ii, 72; Sanzewitsch 201), conform copie.
Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvanean. – Derivat copia, verb din franceza copier; copiator, adjectiv (care copiaza); copier, substantiv neutru (registru de copii), din limba germana Kopier(buch); copist, substantiv masculin, din franceza copiste; copios, adjectiv , din limba latina copiosus (secolul Xix).