DexDefinitie.com

Copie

Copie, copii, substantiv feminin 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și…

Definiții pentru „Copie”

9 definiții din 7 dicționare

1

Copie, copii, substantiv feminin

1.
Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc.
2.
Peiorativ Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise.
3.
Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.
Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul.

Din franceză Copie, latină Copia.

DEX – dicționarul explicativ

2

Copie substantiv feminin

1.
reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; peiorativ înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.
3.
copie standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție.

(< franceză copie, latină copia)

MDN – marele dicționar de neologisme

3

Copie copii feminin

1.
Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar.
Copie legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul.
2.
depreciativ Imitație lipsită de originalitate și de valoare.
3.
Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Articol Copia; Genitiv-dativ Copiei; Silabe -pi-e]

<franceză copie, latină copia

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Copie substantiv feminin

1.
Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc.
2.
Peiorativ Imitație servilă, lipsită de valoare.

[Genitiv -iei. / < lat.med. copia, conform rusă kopija, franceză copie, germană Kopie].

DN – dicționar de neologisme

Încă 5 definiții din alte dicționare
5

Copie (copii), substantiv feminin – Cuțit cu dublu tăiș, folosit la slujba religioasă.

Slavă kopije (Miklosich, Slaw.

Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din greacă ϰοπίς.

DER – dicționarul etimologic

6

Copie (-ii), substantiv feminin –

1.
Abundență, belșug. –
Latină copia (secolul XVIII), intrat și prin filiera rusă kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), conform copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Derivat copia, verb din franceză copier; copiator, adjectiv (care copiază); copier, substantiv neutru (registru de copii), din germană Kopier(buch); copist, substantiv masculin, din franceză copiste; copios, adjectiv, din latină copiosus (secolul XIX).

DER – dicționarul etimologic

7

Copie substantiv feminin (silabe -pi-e), articulat copia (silabe -pi-a), genitiv-dativ articulat copiei; plural copii, articulat copiile (silabe -pi-i-)

DOOM – dicționarul ortografic

8

Copie2, copii, substantiv feminin învechit

1.
cuțit cu două tăișuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.

Dicționar de arhaisme și regionalisme

9

Copie1, copii, substantiv feminin regional, învechit

1.
mulțime, grămadă, abundență.
2.
cârd, turmă.

Dicționar de arhaisme și regionalisme

Pluralul și declinarea cuvântului „copie”

Pluralul cuvântului „copie” este „copii”, iar forma articulată este „copiile”.

Accentulcópie
Despărțirea în silabeco-pi-e
SingularPlural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
copiecopii
Nominativ-acuzativ, articulat
copiacopiile
Genitiv-dativ, nearticulat
copiicopii
Genitiv-dativ, articulat
copieicopiilor