Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Copleși

1 * Cuvantul cu diacritice: copleșí
Cuvantul fara diacritice: coplesi

Definitie: COPLEȘI, copleșesc, verb IV Tranzitiv (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ♢ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din limba latina complexire.

2 * Cuvantul cu diacritice: copleșí
Cuvantul fara diacritice: coplesi

Definitie: COPLEȘI verb 1. a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (popular) a(-l) prididi, (învechit) a(-l) supune, (figurativ) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au - necazurile, grijile.) 2. a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl - gândurile.) 3. verifica cuvantul: răzbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (învechit) a(-l) răzbate. (Îl - setea.) 5. verifica cuvantul: năpădi.

3 * Cuvantul cu diacritice: copleșí
Cuvantul fara diacritice: coplesi

Definitie: copleși verb (silabe -ple-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural copleșesc, imperfect 3 singular copleșea; conjunctie: prezent 3 singular și plural copleșească

4 * Cuvantul cu diacritice: a copleșí -ésc
Cuvantul fara diacritice: coplesi

Definitie: A COPLEȘI -esc tranzitiv 1) (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a năvăli. 2) (despre ființe) A înconjura în număr mare. 3) (persoane) A emoționa puternic. limba latina complexire

5 * Cuvantul cu diacritice: copleșí copleșésc - ít
Cuvantul fara diacritice: coplesi

Definitie: copleși (copleșesc, – it), verb – 1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, conform cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un limba latina complexare sau complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, conform Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de limba albaneza kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Derivat copleșeală, substantiv feminin (apărare); copleșitor, adjectiv (apăsător).