Coriandru
Definitie, sens si explicatie
1Coriandru, coriandri, substantiv masculin Planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros patrunzator si fructe in forma de globulete, bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care semintele uscate se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pronuntat: -ri-an-] – Din limba neogreaca: Koriandron.
2Coriandru substantiv masculin planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, si fructe globuloase, bogate in uleiuri eterice. (< franceza coriandre, limba greaca (veche) koriandron)
3Coriandru substantiv (Botanica; Coriandrum sativum) (regional) chimen, puciogna, buruiana-pucioasa, piper-alb.
4Coriandru substantiv masculin (silabe -ri-an-), art. coriandrul; plural coriandri
5Coriandru -i m.
Planta erbacee anuala ale carei seminte se intrebuinteaza drept condiment in industria alimentara si in farmaceutica. [Silabe -ri-an-] /<ngr. koriandron
Planta erbacee anuala ale carei seminte se intrebuinteaza drept condiment in industria alimentara si in farmaceutica. [Silabe -ri-an-] /<ngr. koriandron
6Coriandru substantiv masculin (Botanica) Planta din regiunea mediteraneana, cu flori mici, de culoare alba sau roz, grupate in umbele compuse. [Pronume -ri-an-. / < franceza coriandre, conform limba greaca (veche) koriandron].
7Coriandru (coriandri), substantiv masculin – Planta (Coriandrum sativum). – Varianta (invechit) coliandru, coriand.
Limba Latina coliandrus (secolul Xvi), limba greaca (veche) ϰορίανδρος.
Împrumut literar.
Limba Latina coliandrus (secolul Xvi), limba greaca (veche) ϰορίανδρος.
Împrumut literar.