Craniu
Definitie, sens si explicatie
1Craniu, cranii, substantiv neutru Ansamblul oaselor scheletului capului care adaposteste creierul la vertebrate; teasta. ♦ Cap descarnat de om mort; harca. – Din limba latina Cranium. Conform: franceza c r a n e.
2Craniu substantiv neutru scheletul, sistemul osos al capului. (< limba latina cranium, limba greaca (veche) kranion, dupa franceza crane)
3Craniu substantiv (Anatomie) capatana, harca, scafarlie, tigva, teasta, cutie craniana, (popular si familiar) devla, (invechit si reg.) scafa, (invechit) glava, glavatana. (- unui mort deshumat.)
4Craniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], art. craniul; plural cranii, art. craniile (silabe -ni-i-)
5Craniu -i n. (la om si la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; teasta. 2) Schelet al capului descarnat. /<lat. cranium, limba franceza: crane
6Craniu substantiv neutru (Medical) Scheletul osos al capului; (pop.) teasta. [Pronume -niu. / < limba latina cranium, limba greaca (veche) kranion, conform franceza crane].