Cremene
Definitie, sens si explicatie
1Crémene, (rar) cremeni, substantiv feminin
1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel.
2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr.
Cat ai da in cremene = intr-o clipa.
2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bulgara Kremeni.
1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel.
2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr.
Cat ai da in cremene = intr-o clipa.
2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bulgara Kremeni.
2Crémene substantiv verifica cuvantul: silex.
3Cremene substantiv feminin, g.-d. art. cremenii; plural cremeni
4Crémene -i f. 1) Varietate de piatra foarte dura care, lovita cu un obiect de otel, produce scantei. 2) Bucata din aceasta piatra folosita la scaparat cu amnarul. /<bulg. kremeni
5Cremene (cremeni), substantiv feminin – Varietate de roca silicioasa, silex.
Sl. kremy (gen. kremene), sau bulgara, limba sarba:, limba rusa kremen (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Cihac, Ii, 81). – Derivat cremenos, adjectiv (dur ca si cremenea); cremenar (var. creminar), substantiv neutru (punga pentru cremene); incremeni, verb (a pietrifica, a transforma in piatra; a uimi, a nauci, a zapaci); incremenitor, adjectiv (uimitor, naucitor, uluitor); incremeneala, substantiv feminin (stupefactie; imobilitate).
Sl. kremy (gen. kremene), sau bulgara, limba sarba:, limba rusa kremen (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Cihac, Ii, 81). – Derivat cremenos, adjectiv (dur ca si cremenea); cremenar (var. creminar), substantiv neutru (punga pentru cremene); incremeni, verb (a pietrifica, a transforma in piatra; a uimi, a nauci, a zapaci); incremenitor, adjectiv (uimitor, naucitor, uluitor); incremeneala, substantiv feminin (stupefactie; imobilitate).