Pieptene
Definitie, sens si explicatie
1Piéptene, piepteni, substantiv masculin
1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etcetera, cu dinti marunti, care serveste la pieptanat1 parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba.
2. (Mai ales la plural) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul1 fibrelor textile; pieptanusi; prin extensiune element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile.
3. P. anal.
Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Varianta: Piepten substantiv masculin] – Limba Latina Pecten.
1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etcetera, cu dinti marunti, care serveste la pieptanat1 parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba.
2. (Mai ales la plural) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul1 fibrelor textile; pieptanusi; prin extensiune element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile.
3. P. anal.
Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [Varianta: Piepten substantiv masculin] – Limba Latina Pecten.
2Piéptene substantiv verifica cuvantul: darac, daracitor, furculita, regulator, scarmanatoare, surdina, tesala.
3Pieptene substantiv masculin, plural piepteni
4Piéptene -i m. 1) Obiect de toaleta constand dintr-o placa cu dinti, care serveste la pieptanarea parului sau pe care il poarta femeile in par ca podoaba. 2) Unealta cu dinti de metal, folosita la pieptanatul fibrelor textile (de lana, de canepa etcetera). 3) Orice unealta avand functie sau forma asemanatoare. ♢ - de filetat cutit cu dinti pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten
5Pieptene (piepteni), substantiv masculin – Obiect de toaleta pentru par, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir.
Limba Latina pĕctĭnem (Puscariu 1312; Candrea-dens., 1383; Rew 6328), conform limba italiana pettine, prov. penche, franceza peigne, sp. peine, port. pente. – Derivat pieptana, verb (a da cu pieptenele prin par; a daraci; a curata, a cizela, a ingriji), care ar putea reprezenta limba latina pĕctĭnāre (Puscariu 1311; Candrea-dens., 1384; Rew 6329), conform mr., megl. chiaptin; pieptanarita, substantiv feminin (creasta-cocosului, Cynorosus cristatus); pieptanatura, substantiv feminin (coafura, frizura), conform limba latina med. pectinatura; pieptanas, substantiv masculin (pieptene mic); pieptenel, substantiv masculin (darac); pieptanar, substantiv masculin (fabricant de piepteni); cheptene, substantiv masculin (Arg., bou).
Limba Latina pĕctĭnem (Puscariu 1312; Candrea-dens., 1383; Rew 6328), conform limba italiana pettine, prov. penche, franceza peigne, sp. peine, port. pente. – Derivat pieptana, verb (a da cu pieptenele prin par; a daraci; a curata, a cizela, a ingriji), care ar putea reprezenta limba latina pĕctĭnāre (Puscariu 1311; Candrea-dens., 1384; Rew 6329), conform mr., megl. chiaptin; pieptanarita, substantiv feminin (creasta-cocosului, Cynorosus cristatus); pieptanatura, substantiv feminin (coafura, frizura), conform limba latina med. pectinatura; pieptanas, substantiv masculin (pieptene mic); pieptenel, substantiv masculin (darac); pieptanar, substantiv masculin (fabricant de piepteni); cheptene, substantiv masculin (Arg., bou).