Crom
Definitie, sens si explicatie
1Crom substantiv neutru Element chimic, metal dur, de culoare cenusie deschisa, folosit la cromaj, la fabricarea unor oteluri speciale, a unor compusi intrebuintati in vopsitorie, in tabacarie etcetera – Din franceza Chrome.
2Crom2(o)-/ cromat(o)-, -crom, -cromazie, -cromie element „culoare”. (< franceza chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, conform din limba greaca khroma)
3Crom1 substantiv neutru metal alb-cenusiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. (< franceza chrome)
4Crom substantiv neutru, simb.
Cr
Cr
5Crom n.
Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, foarte rezistent la agentii chimici, folosit la fabricarea otelului inoxidabil, in arta vopsitului si in tabacarie. /<fr. chrome
Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, foarte rezistent la agentii chimici, folosit la fabricarea otelului inoxidabil, in arta vopsitului si in tabacarie. /<fr. chrome
6Crom substantiv neutru Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, care se foloseste la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. ♢ Galben de crom = cromat de plumb, folosit in vopsitorie. [< franceza chrome, conform limba greaca (veche) chroma – culoare].
7Crom1- verifica cuvantul: Cromo-.
8-crom2 Element secund de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) culoare”, „colorat”. [< franceza -chrome].