1
Crâșca, crâșc, verb I. Intranzitiv
1. (Regional) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc.
2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.
1. (Regional) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc.
2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Crâșca crâșc intranzitiv popular 1) A con-tracta cu putere fălcile, producând cu dinții un scârțâit specific; a scrâșni. 2) (despre zăpada înghețată) A produce un zgomot ascuțit și strident la apăsare (sub picioare); a scârțâi. /Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Crâșca verb, indicativ prezent 3 singular crâșcă; conjuncție prez.3 singular și plural crâște
DOOM – dicționarul ortografic