1
Împroșca, împroșc, verb I. Tranzitiv
1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea figurat) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc.
Prin specializare (Tehnică) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect.
2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Conform bulgară p r ă s k a m, sârbo-croată p r s k a t i.
1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea figurat) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc.
Prin specializare (Tehnică) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect.
2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Conform bulgară p r ă s k a m, sârbo-croată p r s k a t i.
DEX – dicționarul explicativ
2
A împroșca împroșc tranzitiv 1) (apă, noroi, pietre, proiectile etc.) A împrăștia din abundență, aruncând cu putere. 2) (urmat de un complement indirect cu prepoziția Cu) A supune unui atac prin proiectare. Împroșca cu zăpadă. 3) (obiecte sau ființe) A lovi la nimereală, venind în zbor. Împroșca cu apă. [Silabe îm-proș-] /conform sârbă proskati, bulgară prăskam
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se împroșca mă împroșc intranzitiv A face (concomitent) schimb de împroșcări (cu cineva). /conform sârbă proskati, bulgară prăskam
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Împroșca verb, indicativ prezent 1 singular împroșc, 2 singular împroști, 3 singular și plural împroașcă; conjuncție prezent 3 singular și plural împroaște
DOOM – dicționarul ortografic