Cultism
Definitie, sens si explicatie
1Cultism, cultisme, substantiv neutru Afectare, bogatie cautata, artificiala a stilului. ♦ Greseala de limba a carei origine o constituie dorinta de a se exprima mai literar, mai putin banal. – Din franceza Cultisme.
2Cultism substantiv neutru
1. afectare particulara a stilului; culteranism; gongorism.
2. greseala de limba a carei origine o constituie dorinta vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai putin banal.
3. cuvant introdus in limba pe cale culta. (< franceza cultisme)
1. afectare particulara a stilului; culteranism; gongorism.
2. greseala de limba a carei origine o constituie dorinta vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai putin banal.
3. cuvant introdus in limba pe cale culta. (< franceza cultisme)
3Cultism substantiv (Lit.) culteranism, gongorism. (-ul este o maniera literara.)
4Cultism substantiv neutru, (greseli, cuvinte) plural cultisme
5Cultism -e n. 1) Cuvant introdus in limba pe cale culta. 2) Greseala de limba generata de dorinta de a se exprima exagerat de literar; hiperliterarizare. /<fr. cultisme
6Cultism substantiv neutru
1. Bogatie, afectare particulara a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greseala de limba a carei origine o constituie dorinta de a se exprima mai literar, mai putin banal.
2. Cuvant introdus in limba pe cale culta; imprumut cult, opus celui popular. [< franceza cultisme].
1. Bogatie, afectare particulara a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greseala de limba a carei origine o constituie dorinta de a se exprima mai literar, mai putin banal.
2. Cuvant introdus in limba pe cale culta; imprumut cult, opus celui popular. [< franceza cultisme].