Cătinel
Definitie, sens si explicatie
1Cătinél adverb Încetinel, lin, domol; tiptil. ♢ Expresie (Rar) Nel-catinel = incet-incet. [Varianta: Catinel adverb ] – Limba Latina *Cautelinus „cu precautie” (< cautela „prevedere”).
2Catinel antonim: grabit
3Cătinél adverb verifica cuvantul: agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, tiptil, usurel.
4Catinel adverb
5Cătinél adv. popular Încetisor si atent. /<lat. cautelinus
6Catinel adverb – Încet, lin, domol; cu grija (ambele idei sint simultane, conform Dar). – Varianta citinel, catanel, catelin, citelin.
Limba Latina contĭnŭĕ „in mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a rabda”.
Rezultatul normal trebuia sa fie *catinu (pentru -con, conform catre), la care s-a adaugat sufix dim. -el, prin analogie cu (in)cetinel.
În privinta semantismului, contĭnŭĕ a insemnat probabil „fara izbituri, fara zgiltiituri”, ca sp. aguanta, cind se transporta un obiect greu.
Metateza -nel › -lin a unor varianta se explica prin contaminarea cu lin „suav”.
Este putin probabila explicatia lui Puscariu, Dacor, Iii, 658 (conform Dar si Rew 1782a), care pleaca de la cautela pentru a presupune limba latina *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. si mai putin probabila este explicatia lui Spitzer, din limba latina cattus „pisica” si cu un sufix -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., Iv, 656-63 si Bl, Vi, 234). – Derivat citinelus, adverb (incetisor); citinica, adjectiv f. (putintica).
Limba Latina contĭnŭĕ „in mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a rabda”.
Rezultatul normal trebuia sa fie *catinu (pentru -con, conform catre), la care s-a adaugat sufix dim. -el, prin analogie cu (in)cetinel.
În privinta semantismului, contĭnŭĕ a insemnat probabil „fara izbituri, fara zgiltiituri”, ca sp. aguanta, cind se transporta un obiect greu.
Metateza -nel › -lin a unor varianta se explica prin contaminarea cu lin „suav”.
Este putin probabila explicatia lui Puscariu, Dacor, Iii, 658 (conform Dar si Rew 1782a), care pleaca de la cautela pentru a presupune limba latina *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. si mai putin probabila este explicatia lui Spitzer, din limba latina cattus „pisica” si cu un sufix -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., Iv, 656-63 si Bl, Vi, 234). – Derivat citinelus, adverb (incetisor); citinica, adjectiv f. (putintica).