1
Deconta verb tranzitiv
1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< franceză decompter)
1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< franceză decompter)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Deconta, decontez, verb I. Tranzitiv A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din franceză Decompter.
DEX – dicționarul explicativ
3
Deconta verb I. tranzitiv A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< franceză decompter].
DN – dicționar de neologisme
4
A deconta decontez tranzitiv (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<franceză decompter
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Deconta verb, indicativ prezent 1 singular decontez, 3 singular și plural decontează; conjuncție prezent 3 singular și plural deconteze; germană decontând
DOOM – dicționarul ortografic