Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Manta

1 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA substantiv feminin 1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine. 2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției. 3. înveliș din tablă, material plastic etcetera care protejează un sistem tehnic. 4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). 5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță. (< franceza manteau)

2 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA, mantale, substantiv feminin 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etcetera; spec. palton de uniformă militară. ♢ Expresie Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Înv.) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – Conform: pol., limba ucraineana, m a n t a.

3 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA substantiv verifica cuvantul: mantie.

4 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA substantiv 1. (Transilvania și Banat) căpeneag. (O - țărănească.) 2. verifica cuvantul: impermeabil. 3. (ANATOMIE) palium. (- la moluște.)

5 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: manta substantiv feminin, art. mantaua, g.-d. art. mantalei; plural mantale

6 * Cuvantul cu diacritice: mantá -le
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA -le f. 1) Haină lungă și largă, confecționată din stofă groasă (de obicei, impermeabilă), care se îmbracă deasupra pe vreme rea. - de ploaie. - soldățească. ♢ A-și găsi -ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva până a izbuti să facă ceva. A feșteli -ua cuiva a strica reputația cuiva. A-și întoarce -ua după vânt a-și schimba părerea, atitudinea după împrejurări. 2) înv. Haină lungă și largă, fără mâneci, care se purta peste altă îmbrăcăminte; mantie. 3) Înveliș protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /conform pol., limba ucraineana manta

7 * Cuvantul cu diacritice: mantá
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: MANTA substantiv feminin 1. Haină lungă care se poartă peste celelalte haine pentru a apăra de frig, de ploaie etcetera ♦ Mantă. 2. Îmbrăcăminte de tablă, de material plastic etcetera care protejează un sistem tehnic. 3. Membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). [< franceza manteau].

8 * Cuvantul cu diacritice: mantá mantále
Cuvantul fara diacritice: manta

Definitie: manta (mantale), substantiv feminin – Mantie, mai ales pentru militari. Franceza manteau, printr-un intermediar puțin sigur, poate oriental, conform limba neogreaca: μαντί (direct, precum carreau › cara, după Tiktin, e îndoielnic, deoarece cunoaștem și mai puțin drumul parcurs de car(e)a; din pol. manta „mantilă” după Cihac, II, 168 e dificil semantic și fonetic; rut. manta, adus de Scriban, ar putea proveni din rom.). E dubletul lui mantă, substantiv feminin (mantou), din franceza mante, al lui mantel, substantiv neutru (mantie de damă), din limba italiana mantello, cuvant invechit; al lui mantou, substantiv neutru (palton de damă), direct din franceza manteau; al lui mantilă, substantiv feminin (învechit, mantou; șal), din sp., prin intermediul franceza mantille; și al lui mantie, substantiv feminin (mantou), din limba slava (veche) manŭtija, limba sarba:, limba rusa mantija (Cihac, II, 186: Vasmer, Gr., 95; Conev 108). Toate aceste cuvinte duc la limba latina med. mantum, limba neogreaca: μαντίον, conform REW 5326. Mantană, substantiv feminin (fustă, jupon), cuvînt folosit de Ollănescu-Ascanio și ignorat de toate dicționarele, pare să aparțină aceleiași familii.