Definitie Manta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Manta substantiv feminin
1. haina lunga care se poarta peste celelalte haine.
2. (constr.) partea superioara a cintrului pe care se reazema bolta in timpul executiei.
3. invelis din tabla, material plastic etcetera care protejeaza un sistem tehnic.
4. membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3).
5. a doua geosfera a Pamantului, sub scoarta. (< franceza manteau)

Varianta definitie 2: Manta, mantale, substantiv feminin
1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etcetera; spec. palton de uniforma militara. ♢ Expresie Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el.
A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari.
A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Înv.) Mantie.
2. Învelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic.
3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Conform: pol., limba ucraineana, m a n t a.

Varianta definitie 3: Manta substantiv verifica cuvantul: mantie.

Varianta definitie 4: Manta substantiv
1. (Transilvania si Banat) capeneag. (O - taraneasca.)
2. verifica cuvantul: impermeabil.
3. (ANATOMIE) palium. (- la moluste.)

Varianta definitie 5: Manta substantiv feminin, art. mantaua, g.-d. art. mantalei; plural mantale

Varianta definitie 6: Manta -le f. 1) Haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. - de ploaie. - soldateasca. ♢ A-si gasi -ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli -ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce -ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv.
Haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Învelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. Mantaua; G.-D. Mantalei] /conform pol., limba ucraineana manta

Varianta definitie 7: Manta substantiv feminin
1. Haina lunga care se poarta peste celelalte haine pentru a apara de frig, de ploaie etcetera ♦ Manta.
2. Îmbracaminte de tabla, de material plastic etcetera care protejeaza un sistem tehnic.
3. Membrana care secreta cochilia la moluste; palium (3). [< franceza manteau].

Varianta definitie 8: Manta (mantale), substantiv feminin – Mantie, mai ales pentru militari.
Franceza manteau, printr-un intermediar putin sigur, poate oriental, conform limba neogreaca: μαντί (direct, precum carreau › cara, dupa Tiktin, e indoielnic, deoarece cunoastem si mai putin drumul parcurs de car(e)a; din pol. manta „mantila” dupa Cihac, II, 168 e dificil semantic si fonetic; rut. manta, adus de Scriban, ar putea proveni din rom.).
E dubletul lui manta, substantiv feminin (mantou), din franceza mante, al lui mantel, substantiv neutru (mantie de dama), din limba italiana mantello, cuvant invechit; al lui mantou, substantiv neutru (palton de dama), direct din franceza manteau; al lui mantila, substantiv feminin (invechit, mantou; sal), din sp., prin intermediul franceza mantille; si al lui mantie, substantiv feminin (mantou), din limba slava (veche) manŭtija, limba sarba:, limba rusa mantija (Cihac, II, 186: Vasmer, Gr., 95; Conev 108).
Toate aceste cuvinte duc la limba latina med. mantum, limba neogreaca: μαντίον, conform REW
5326. Mantana, substantiv feminin (fusta, jupon), cuvint folosit de Ollanescu-Ascanio si ignorat de toate dictionarele, pare sa apartina aceleiasi familii.