Definitie Monta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Monta1, montez, verb I. Tranzitiv
1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie.
2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena.
3. Figurativ A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din franceza Monter.

Varianta definitie 2: Monta2, pers. 3 monteaza, verb I. Tranzitiv (Despre animale masculine) A efectua o monta, a fecunda. – Din Monta.

Varianta definitie 3: A monta antonim: a demonta, a dezasambla

Varianta definitie 4: Monta verb verifica cuvantul: agita, atata, incita, instiga, intarata, provoca, starni, tulbura.

Varianta definitie 5: Monta verb
1. verifica cuvantul: asambla.
2. a instala. (A - un utilaj.)
3. verifica cuvantul: regiza.

Varianta definitie 6: Monta (tehn., zool.) verb, indicativ prezent 1 singular montez, 3 singular si plural monteaza

Varianta definitie 7: A monta -ez tranzitiv 1) (piese, mecanisme etcetera) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

Varianta definitie 8: Monta verb I. tr.
1. A aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etcetera); a imbina, a asambla. ♦ A fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie.
2. A pregati pentru reprezentare, a pune in scena (o piesa de teatru, un spectacol).
3. (Figurat) A atata, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< franceza monter].

Varianta definitie 9: Monta1 verb I. tr.
1. a aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etcetera); a imbina, a asambla. ♢ a fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie.
2. a pune in scena o piesa de teatru, un spectacol.
3. a pune la cale, a atata, a instiga.
II. reflexiv a se irita, a se infuria. (< franceza monter)

Varianta definitie 10: Monta2 verb tr. (despre animale mascule) a efecuta monta (1). (< monta)