Demonstrativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Demonstrativ, -ă, demonstrativi, -e, adjectiv
1. Care demonstreaza sau serveste la o demonstratie; ilustrativ.
2. (Despre gesturi, manifestari etcetera) Care exprima, in mod ostentativ, un sentiment, o parere etcetera
3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arata locul in timp sau in spatiu al unui obiect fata de vorbitor.
Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect. – Din franceza Demonstratif, limba latina Demonstrativus.
1. Care demonstreaza sau serveste la o demonstratie; ilustrativ.
2. (Despre gesturi, manifestari etcetera) Care exprima, in mod ostentativ, un sentiment, o parere etcetera
3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arata locul in timp sau in spatiu al unui obiect fata de vorbitor.
Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect. – Din franceza Demonstratif, limba latina Demonstrativus.
2Demonstrativ, -ă adjectiv
1. care demonstreaza, care serveste pentru a demonstra; ilustrativ. o pronume - = pronume care arata locul in timp si spatiu al obiectului fata de vorbitor; adjectiv - = adjectiv care indica departarea sau apropierea unui obiect; articol - = articol adjectival.
2. care manifesta, care arata ostentativ un sentiment, o atitudine etcetera (< franceza demonstratif, limba latina demonstrativus)
1. care demonstreaza, care serveste pentru a demonstra; ilustrativ. o pronume - = pronume care arata locul in timp si spatiu al obiectului fata de vorbitor; adjectiv - = adjectiv care indica departarea sau apropierea unui obiect; articol - = articol adjectival.
2. care manifesta, care arata ostentativ un sentiment, o atitudine etcetera (< franceza demonstratif, limba latina demonstrativus)
3Demonstrativ adjectiv
1. exemplificativ, ilustrativ. (O experienta chimica -.)
2. (Gram.) (invechit) aratator. (Pronume -.)
3. verifica cuvantul: ostentativ.
1. exemplificativ, ilustrativ. (O experienta chimica -.)
2. (Gram.) (invechit) aratator. (Pronume -.)
3. verifica cuvantul: ostentativ.
4Demonstrativ adjectiv m., plural demonstrativi; f. singular demonstrativa, plural demonstrative
5Demonstrativ -a (-i, -e) 1) Care demonstreaza ceva; servind la demonstratia unor lucruri. 2): Pronume - pronume care arata raporturi spatiale intre persoana vorbitoare si obiectul sau persoana despre care este vorba. Adjectiv - adjectiv care arata departarea sau apropierea unui obiect. 3) Care manifesta deschis si in mod vadit o anumita atitudine sau un anumit sentiment, de regula depreciativ. /<fr. demonstratif, lat. demonstrativus
6Demonstrativ, -ă adjectiv
1. Care foloseste pentru a demonstra; ilustrativ. ♢ Pronume demonstrativ = pronume care tine locul unui substantiv, indicand si locul obiectului respectiv fata de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care insoteste un substantiv, determinandu-l si indicand departarea sau apropierea acestuia in timp si spatiu.
2. Care manifesta, care arata ostentativ un sentiment, o atitudine etcetera [Conform: limba latina demonstrativus, franceza demonstratif].
1. Care foloseste pentru a demonstra; ilustrativ. ♢ Pronume demonstrativ = pronume care tine locul unui substantiv, indicand si locul obiectului respectiv fata de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care insoteste un substantiv, determinandu-l si indicand departarea sau apropierea acestuia in timp si spatiu.
2. Care manifesta, care arata ostentativ un sentiment, o atitudine etcetera [Conform: limba latina demonstrativus, franceza demonstratif].