Definitie Descompune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: DescompÚne, descompun, verb III. l.Tranzitiv A desface in partile componente. ♦ Reflexiv Figurativ A se destrama, a se dezmembra.
2. Reflexiv (Despre materii si corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi.
3. Reflexiv Figurativ (Despre oameni) A-si schimba prin deformare caracterul, infatisarea morala sau fizica; (despre fata, trasaturi etcetera) a se crispa, a se contracta. [Perf. substantiv descompusei, part. descompus] – Des1- + Compus (dupa franceza decomposer).

Varianta definitie 2: A descompune antonim: a compune

Varianta definitie 3: DescompÚne verb I. tr. a (se) desface in elementele componente, a (se) dezmembra.
II. reflexiv
1. (despre substante organice) a se strica, a se altera. ♢ (figurativ) a se destrama.
2. (figurativ) a decadea moral; a-si deforma caracterul, infatisarea; (despre fata) a se crispa. (dupa franceza decomposer)

Varianta definitie 4: DescompÚne verb verifica cuvantul: dezmembra.

Varianta definitie 5: DescompÚne verb
1. a (se) desface, a (se) desparti, a (se) divide, a (se) fractiona, a (se) imparti, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcatui. (Produsul dezintegrarii se - in particule.)
2. verifica cuvantul: putrezi.
3. verifica cuvantul: altera.
4. verifica cuvantul: rancezi.

Varianta definitie 6: Descompune verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural descompun, 1 plural descompunem; perf. substantiv 1 singular descompusei, 1 plural descompuseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural descompuna; ger. descompunand; part. descompus

Varianta definitie 7: A descompÚne descompun tranzitiv A face sa se descompuna; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus

Varianta definitie 8: A se descompÚne ma descompun intranzitiv 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) figurativ (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus

Varianta definitie 9: DescompÚne verb III.
1. tr.
A desface in elementele componente.
2. refl.
A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Figurat) A se destrama.
3. refl. (Figurat) A-si deforma caracterul, infatisarea; (despre fata) a se crispa. [P.i. descompun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < des- + Compune, conform franceza decomposer].