Dezavua
Definitie, sens si explicatie
1Dezavua, dezavuez, verb I. Tranzitiv (Livresc) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza sa recunoasca ceva. – Din franceza Desavouer.
2Dezavua verb tr.
1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
2. a refuza sa recunoasca ceva; a renega. (< franceza desavouer)
1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva.
2. a refuza sa recunoasca ceva; a renega. (< franceza desavouer)
3Dezavua verb verifica cuvantul: blama, condamna, desoli-dariza, dezaproba, infiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
4Dezavua verb (silabe -vu-a; mf. dez-), indicativ prezent 1 singular dezavuez, 3 singular si plural dezavueaza, 1 plural dezavuam (silabe -vu-am); conjunctie: prezent 3 singular si plural dezavueze (silabe -vu-e-); ger. dezavuand (silabe -vu-and)
5A dezavua -ez tranzitiv livr. 1) (acti-uni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza sa recunoasca pentru sine. [Silabe -vu-a] /<fr. desavouer
6Dezavua verb I. tr.
1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva.
2. A pretinde ca nu s-a spus sau nu s-a facut ceva. ♦ A nu recunoaste ceva. [Pronume -vu-a. / < franceza desavouer].
1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva.
2. A pretinde ca nu s-a spus sau nu s-a facut ceva. ♦ A nu recunoaste ceva. [Pronume -vu-a. / < franceza desavouer].