Diafonie
Definitie, sens si explicatie
1Diafonie substantiv feminin Trecere nedorita a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu doua sau mai multe canale. [Pronuntat: di-a-] – Din franceza Diaphonie.
2Diafonie substantiv feminin
1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o alta cale.
2. acord muzical in care un sunet este sustinut de octava, cvarta sau cvinta corespunzatoare acestuia.
3. muzica veche pe doua voci. (< franceza diaphonie)
1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o alta cale.
2. acord muzical in care un sunet este sustinut de octava, cvarta sau cvinta corespunzatoare acestuia.
3. muzica veche pe doua voci. (< franceza diaphonie)
3Diafonie substantiv feminin (silabe di-a-) → fonie
4Diafonie f.
Receptionare simultana a unor semne (convorbiri) de pe mai multe circuite de telecomunicatii. [Art. Diafonia; G.-d. Diafoniei; Sil. Di-a-] /<fr. diaphonie
Receptionare simultana a unor semne (convorbiri) de pe mai multe circuite de telecomunicatii. [Art. Diafonia; G.-d. Diafoniei; Sil. Di-a-] /<fr. diaphonie
5Diafonie substantiv feminin
1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul.
2. (Muzica) Acord muzical in care un sunet este sustinut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzatoare. ♦ Muzica veche pe doua voci. [Genitiv -iei. / < franceza diaphonie, conform limba greaca (veche) diaphonia].
1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul.
2. (Muzica) Acord muzical in care un sunet este sustinut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzatoare. ♦ Muzica veche pe doua voci. [Genitiv -iei. / < franceza diaphonie, conform limba greaca (veche) diaphonia].