1
Difracție, difracții, substantiv feminin Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc.
în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din franceză Diffraction.
în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din franceză Diffraction.
DEX – dicționarul explicativ
2
Difracție substantiv feminin
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora.
2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< franceză diffraction)
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora.
2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< franceză diffraction)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Difracție difracții feminin Deviere de la propagarea rectilinie a unei unde (luminoase, sonore etc.) atunci când întâlnește un obstacol sau când trece pintr-un mediu neomogen. [Articol Difracția; Genitiv-dativ Difracției; Silabe -ți-e] /<franceză diffraction
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Difracție substantiv feminin Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care străbate un orificiu îngust sau întâlnește muchia unui corp opac. [Genitiv -iei, variantă difracțiune substantiv feminin / conform franceză diffraction].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Difracție substantiv feminin (silabe -frac-) → fracție
DOOM – dicționarul ortografic