1
Dili, dilesc, verb IV. (Argou)
1. Tranzitiv A lovi, a bate.
2. Tranzitiv A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din greacă δηλέομαι (= a lovi), prin interm.
țig; se poate de asemenea pune în leg. cu țigănească da-, participiu dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din slavă dĕliti (= a împărți, a distribui) (conform deli); accepția
2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; derivat Dileală)
1. Tranzitiv A lovi, a bate.
2. Tranzitiv A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din greacă δηλέομαι (= a lovi), prin interm.
țig; se poate de asemenea pune în leg. cu țigănească da-, participiu dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din slavă dĕliti (= a împărți, a distribui) (conform deli); accepția
2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; derivat Dileală)
DEX – dicționarul explicativ
2
Dili, dilesc, verb IV. (Argou)
3. Reflexiv A înnebuni.
3. Reflexiv A înnebuni.
DEX – dicționarul explicativ
3
Dili, dilesc I v.t.
1. a năuci în bătaie.
2. (interlop) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v.r. a înnebuni, a se țicni. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. a năuci în bătaie.
2. (interlop) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v.r. a înnebuni, a se țicni. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou