Umili
Definitie, sens si explicatie
1Umili, umilesc, verb Iv.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) pune intr-o situatie de inferioritate (neindreptatita); a (se) injosi.
2. Reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie fata de cineva sau de ceva. – Din limba slava (veche) Umiliti. Conform: u m i l.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) pune intr-o situatie de inferioritate (neindreptatita); a (se) injosi.
2. Reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie fata de cineva sau de ceva. – Din limba slava (veche) Umiliti. Conform: u m i l.
2Umili verb
1. verifica cuvantul: ploconi.
2. verifica cuvantul: injosi.
3. verifica cuvantul: degrada.
4. a se smeri.
5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se - in fata divinitatii.)
1. verifica cuvantul: ploconi.
2. verifica cuvantul: injosi.
3. verifica cuvantul: degrada.
4. a se smeri.
5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se - in fata divinitatii.)
3Umili verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural umilesc, imperfect 3 singular umilea; conjunctie: prezent 3 singular si plural umileasca
4A umili -esc tranz.
A face sa se umileasca. /<sl. umiliti
A face sa se umileasca. /<sl. umiliti
5A se umili ma -esc intranz. 1) A se pune in mod voit intr-o situatie de inferioritate fata de cineva (pentru a-si atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fata de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
6Umili (-lesc, -it), verb –
1. (Refl.) A se cai, a avea o atitudine smerita, a se comporta crestineste. –
2. A se injosi. – Varianta cuvant invechit omili.
Sl. umiliti sę „a se cai” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, Ii, 196; Tiktin).
În sensul al doilea, care pare modern, trebuie sa fi influentat franceza humilier.
Derivat propusa de Scriban, din limba slava (veche) umaliti „a micsora”, nu pare probabila. – Derivat umilenie, substantiv feminin (cainta, mustrare de cuget), cuvant invechit; umilinta, substantiv feminin (invechit, devotiune, pietate; smerenie); umil, adjectiv (modest, smerit), din limba latina humilis (secolul Xix), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adjectiv (injositor).
1. (Refl.) A se cai, a avea o atitudine smerita, a se comporta crestineste. –
2. A se injosi. – Varianta cuvant invechit omili.
Sl. umiliti sę „a se cai” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, Ii, 196; Tiktin).
În sensul al doilea, care pare modern, trebuie sa fi influentat franceza humilier.
Derivat propusa de Scriban, din limba slava (veche) umaliti „a micsora”, nu pare probabila. – Derivat umilenie, substantiv feminin (cainta, mustrare de cuget), cuvant invechit; umilinta, substantiv feminin (invechit, devotiune, pietate; smerenie); umil, adjectiv (modest, smerit), din limba latina humilis (secolul Xix), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adjectiv (injositor).