Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Umili

1 * Cuvantul cu diacritice: umilí
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: UMILI, umilesc, verb IV. 1. Tranzitiv și reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din limba slava (veche) umiliti. Conform: u m i l.

2 * Cuvantul cu diacritice: umilí
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: UMILI verb 1. verifica cuvantul: ploconi. 2. verifica cuvantul: înjosi. 3. verifica cuvantul: degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se - în fața divinității.)

3 * Cuvantul cu diacritice: umilí
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: umili verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural umilesc, imperfect 3 singular umilea; conjunctie: prezent 3 singular și plural umilească

4 * Cuvantul cu diacritice: a umilí -ésc
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: A UMILI -esc tranz. A face să se umilească. limba slava (veche) umiliti

5 * Cuvantul cu diacritice: a se umilí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: A SE UMILI mă -esc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situație de inferioritate față de cineva (pentru a-și atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate față de cineva sau de ceva. limba slava (veche) umiliti

6 * Cuvantul cu diacritice: umilí -lésc -ít
Cuvantul fara diacritice: umili

Definitie: umili (-lesc, -it), verb – 1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Varianta cuvant invechit omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat franceza humilier. Derivat propusă de Scriban, din limba slava (veche) umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Derivat umilenie, substantiv feminin (căință, mustrare de cuget), cuvant invechit; umilință, substantiv feminin (învechit, devoțiune, pietate; smerenie); umil, adjectiv (modest, smerit), din limba latina humilis (secolul XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adjectiv (înjositor).