Definitie Cimili - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cimili, cimilesc, verb IV.
Intranzitiv (Regional) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Cimili verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cimilesc, imperfect 3 singular cimilea; conjunctie: prezent 3 singular si plural cimileasca

Varianta definitie 3: A CIMILi -esc
1. instranzitiv popular A spune o cimilitura; a da de ghicit (o ghicitoare).
2. tranzitiv (cuvinte) A transpune intr-o cimilitura. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 4: Cimili (cimilesc, cimilit), verb – A propune sau a interpreta. – Varianta ciumili.
Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91, 97).
Intentia expresiva este ideea de „a cauta pe dibuite”, ca in ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucind hrana cu ciocul”, care este acelasi cuvint.
Celelalte ipoteze nu conving: din limba slava (veche) ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din limba slava (veche) činilica „vrajitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din limba sarba: čemu „de ce” (Candrea).
DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive.
Derivat cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(ga), cimiliga, etcetera), interjectie (formula initiala a ghicitorilor), der. expresiv si, prin urmare, neregulat (dupa DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are aceasta forma, nici nu explica aceasta ipoteza pastrarea lui l; dupa Leca Morariu, apud DAR, si Scriban, Arhiva, 1912, in loc de *cinea-l „ghiceste”, imper. al unui verb iesit din uz *cini, din limba slava (veche) činiti „a aranja”; conform Conev 102; dupa Odobescu, in loc de *cine-l, de la cine, pronume, ipoteze inadmisibile); cimilitura, substantiv feminin (ghicitoare).