Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Direcție

1 * Cuvantul cu diacritice: dirécție
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE, direcții, substantiv feminin I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva. ♢ Locutiune adverb În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Matematica) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere. 2. Post, funcție de director²; prin extensiune durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etcetera ♢ Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etcetera, care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului². III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etcetera). ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Varianta: direcțiune substantiv feminin] – Din franceza direction, limba latina directio, -onis.

2 * Cuvantul cu diacritice: dirécție
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE substantiv feminin I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (matematica) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etcetera o - de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ♢ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ♢ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< franceza direction, limba latina directio)

3 * Cuvantul cu diacritice: dirécție
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE substantiv 1. parte, sens. (În ce - o iei?) 2. verifica cuvantul: parte. 3. verifica cuvantul: cale. 4. linie, orientare, sens. (- urmată într-o acțiune.) 5. verifica cuvantul: curs. 6. verifica cuvantul: conducere.

4 * Cuvantul cu diacritice: dirécție
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: direcție substantiv feminin (silabe -ți-e), art. direcția (silabe -ți-a), g.-d. art. direcției; plural direcții, art. direcțiile (silabe -ți-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: dirécție -i
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE² -i f 1) Organ de conducere a unei instituții sau a unei întreprinderi; administrație; cârmuire. 2) (în sistemul organelor de conducere a statului) Instituție care dirijează o anumită ramură de activitate. 3) Funcția de director; directorat. [Art. direcția; G.-D. direcției; Sil. -ți-e] franceza direction, limba latina directio, -onis

6 * Cuvantul cu diacritice: dirécție -i
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE¹ -i f. 1) Orientare a unei mișcări, a unui lucru; sens. În - opusă. 2) mat. Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. [Art. direcția; G.-D. direcției; Sil. -ți-e] franceza direction, limba latina directio, -onis

7 * Cuvantul cu diacritice: dirécție
Cuvantul fara diacritice: directie

Definitie: DIRECȚIE substantiv feminin I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etcetera 2. (Matematica) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etcetera). ♢ Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (prin extensiune) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etcetera ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etcetera, care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Genitiv -iei, varianta direcțiune substantiv feminin / conform franceza direction, limba latina directio].