Direcție
Definitie, sens si explicatie
1Dirécție, directii, substantiv feminin I.
1. Orientare in spatiu a unei fiinte, a unui obiect, a unei actiuni, a unui fenomen, a unei miscari; sens in care se desfasoara ceva. ♢ Locutiune adverb În toate directiile = peste tot, pretutindeni.
2. (Matematica) Proprietate comuna a tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data. Ii.
1. Actiunea de a conduce, de a dirija (o institutie, o intreprindere etc,); conducere.
2. Post, functie de director2; prin extensiune durata acestei functii.
3. Organ de conducere a unei intreprinderi, institutii, organizatii etcetera ♢ Directie de scena = regie. ♦ Subdiviziune in sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etcetera, care conduce o anumita ramura de activitate a institutiei respective.
4. Biroul directorului2. Iii. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etcetera). ♦ (si in sintagma bara de directie) Bara de otel articulata la ambele capete de rotile unui vehicul si care serveste la orientarea rotilor intr-o anumita directie. [Varianta: Directiune substantiv feminin] – Din franceza Direction, limba latina Directio, -onis.
1. Orientare in spatiu a unei fiinte, a unui obiect, a unei actiuni, a unui fenomen, a unei miscari; sens in care se desfasoara ceva. ♢ Locutiune adverb În toate directiile = peste tot, pretutindeni.
2. (Matematica) Proprietate comuna a tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data. Ii.
1. Actiunea de a conduce, de a dirija (o institutie, o intreprindere etc,); conducere.
2. Post, functie de director2; prin extensiune durata acestei functii.
3. Organ de conducere a unei intreprinderi, institutii, organizatii etcetera ♢ Directie de scena = regie. ♦ Subdiviziune in sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etcetera, care conduce o anumita ramura de activitate a institutiei respective.
4. Biroul directorului2. Iii. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etcetera). ♦ (si in sintagma bara de directie) Bara de otel articulata la ambele capete de rotile unui vehicul si care serveste la orientarea rotilor intr-o anumita directie. [Varianta: Directiune substantiv feminin] – Din franceza Direction, limba latina Directio, -onis.
2Dirécție substantiv feminin I.
1. orientare in spatiu a unui obiect, a unei miscari fata de un punct de referinta: sens de desfasurare a unei actiuni.
2. (matematica) proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data.
Ii.
1. (organ de) conducere a unei institutii, intreprinderi etcetera o - de scena = regie.
2. functie de director; biroul directorului. ♢ subdiviziune in cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumita ramura de activitate.
Iii. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaza un vehicul. ♢ parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. (< franceza direction, limba latina directio)
1. orientare in spatiu a unui obiect, a unei miscari fata de un punct de referinta: sens de desfasurare a unei actiuni.
2. (matematica) proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data.
Ii.
1. (organ de) conducere a unei institutii, intreprinderi etcetera o - de scena = regie.
2. functie de director; biroul directorului. ♢ subdiviziune in cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumita ramura de activitate.
Iii. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaza un vehicul. ♢ parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. (< franceza direction, limba latina directio)
3Dirécție substantiv
1. parte, sens. (În ce - o iei?)
2. verifica cuvantul: parte.
3. verifica cuvantul: cale.
4. linie, orientare, sens. (- urmata intr-o actiune.)
5. verifica cuvantul: curs.
6. verifica cuvantul: conducere.
1. parte, sens. (În ce - o iei?)
2. verifica cuvantul: parte.
3. verifica cuvantul: cale.
4. linie, orientare, sens. (- urmata intr-o actiune.)
5. verifica cuvantul: curs.
6. verifica cuvantul: conducere.
4Directie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. directia (silabe -ti-a), g.-d. art. directiei; plural directii, art. directiile (silabe -ti-i-)
5Dirécție2 -i f 1) Organ de conducere a unei institutii sau a unei intreprinderi; administratie; carmuire. 2) (in sistemul organelor de conducere a statului) Institutie care dirijeaza o anumita ramura de activitate. 3) Functia de director; directorat. [Art. Directia; G.-d. Directiei; Sil. -ti-e] /<fr. direction, limba latina directio, -onis
6Dirécție1 -i f. 1) Orientare a unei miscari, a unui lucru; sens. În - opusa. 2) mat.
Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. [Art. Directia; G.-d. Directiei; Sil. -ti-e] /<fr. direction, limba latina directio, -onis
Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. [Art. Directia; G.-d. Directiei; Sil. -ti-e] /<fr. direction, limba latina directio, -onis
7Dirécție substantiv feminin I.
1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etcetera
2. (Matematica) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. Ii.
1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etcetera). ♢ Directie de scena = regie.
2. Functie de director; (prin extensiune) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie.
3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etcetera ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etcetera, care se ocupa de o anumita ramura de activitate.
4. Birou, local unde functioneaza o directie. Iii. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Genitiv -iei, varianta directiune substantiv feminin / conform franceza direction, limba latina directio].
1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etcetera
2. (Matematica) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. Ii.
1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etcetera). ♢ Directie de scena = regie.
2. Functie de director; (prin extensiune) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie.
3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etcetera ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etcetera, care se ocupa de o anumita ramura de activitate.
4. Birou, local unde functioneaza o directie. Iii. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Genitiv -iei, varianta directiune substantiv feminin / conform franceza direction, limba latina directio].