Discontinuitate
Definitie, sens si explicatie
1Discontinuitate, discontinuitati, substantiv feminin Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatiu; intermitenta. ♦ (Mat., Fiz.) Variatie brusca si in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta, indepartata de ea, a unei marimi. [Pronuntat: -nu-i-] – Din franceza Discontinuite.
2Discontinuitate antonim: continuitate
3Discontinuitate substantiv feminin
1. lipsa de continuitate; intrerupere. ♢ (matematica, fiz.) variatie brusca, in salturi, a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta, fara parcurgerea valorilor intermediare. ♢ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distante mici.
2. categorie filozofica desemnand distributia si succesiunea cu intreruperi in spatiu si timp a materiei. (< franceza discontinuite)
1. lipsa de continuitate; intrerupere. ♢ (matematica, fiz.) variatie brusca, in salturi, a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta, fara parcurgerea valorilor intermediare. ♢ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distante mici.
2. categorie filozofica desemnand distributia si succesiunea cu intreruperi in spatiu si timp a materiei. (< franceza discontinuite)
4Discontinuitate substantiv verifica cuvantul: intermitenta.
5Discontinuitate substantiv feminin → continuitate
6Discontinuitate -ati f. 1) Lipsa de continuitate; intermitenta. 2) mat. fiz.
Trecere brusca de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. [Art. Discontinuitatea; G.-d. Discontinuitatii; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuite
Trecere brusca de la o valoare la alta fara parcurgerea valorilor intermediare. [Art. Discontinuitatea; G.-d. Discontinuitatii; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuite
7Discontinuitate substantiv feminin Lipsa de continuitate; intrerupere. ♦ (Matematica) Proprietate a unei functii de a sari de la o valoare la alta, fara a trece prin valorile intermediare. [Pronume -nu-i-. / conform franceza discontinuite].