Disecție
Definitie, sens si explicatie
1Disécție, disectii, substantiv feminin Deschidere a unui organism, urmata de separarea si analizarea metodica a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din franceza Dissection, limba latina Dissectio.
2Disécție substantiv feminin deschidere chirurgicala a unui organism, separand diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vatamaturile cauzate de o boala. (< franceza dissection, limba latina dissectio)
3Disécție substantiv (Anatomie) disecare. (- unui organ.)
4Disectie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. disectia (silabe -ti-a), g.-d. art. disectiei; plural disectii, art. disectiile (silabe -ti-i-)
5Disécție -i f.
Deschidere sau sectionare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor parti ale lui, in scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operatie. [Art. Disectia; G.-d. Disectiei; Sil. -ti-e] /<fr. dissection, limba latina dis-sectio
Deschidere sau sectionare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor parti ale lui, in scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operatie. [Art. Disectia; G.-d. Disectiei; Sil. -ti-e] /<fr. dissection, limba latina dis-sectio
6Disécție substantiv feminin Disecare; cercetare a organelor disecate. [Genitiv -iei. / conform franceza dissection, limba latina dissectio].