Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dispune

1 * Cuvantul cu diacritice: dispúne
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: DISPUNE, dispun, verb III. 1. Tranzitiv A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranzitiv A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranzitiv A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranzitiv A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Reflexiv A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din franceza disposer, limba latina disponere (după pune).

2 * Cuvantul cu diacritice: a se dispune
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: A se dispune antonim: a se indispune, a se întrista

3 * Cuvantul cu diacritice: dispúne
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: DISPUNE verb I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. reflexiv a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după franceza disposer, limba latina disponere)

4 * Cuvantul cu diacritice: dispúne
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: DISPUNE verb 1. verifica cuvantul: ordona. 2. decreta. 3. verifica cuvantul: aranja. 4. verifica cuvantul: întrece. 5. verifica cuvantul: distra. 6. verifica cuvantul: avea.

5 * Cuvantul cu diacritice: dispúne
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: dispune verb → pune

6 * Cuvantul cu diacritice: a se dispúne mă dispún
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: A SE DISPUNE mă dispun intranzitiv A căpăta o bună dispoziție; a deveni vesel; a se înveseli. franceza disposer, limba latina disponere

7 * Cuvantul cu diacritice: a dispúne dispún
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: A DISPUNE dispun 1. tranz. 1) (soluții, persoane etcetera) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, ființe) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranzitiv 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiție sportivă; a învinge; a birui. franceza disposer, limba latina disponere

8 * Cuvantul cu diacritice: dispúne
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: DISPUNE verb III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispun, conjunctie: -nă. / după franceza disposer, limba latina disponere].

9 * Cuvantul cu diacritice: dispúne dispún ús
Cuvantul fara diacritice: dispune

Definitie: dispune (dispun, us), verb – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Limba Latina disponere (secolul XIX). Este dublet neol. de la despune. – Derivat disponibil, adjectiv , din franceza; disponibilitate, substantiv feminin, din franceza; disponenda, substantiv feminin (restituire), termen comercial, din limba latina disponenda prin intermediul limba germana; dispoziți(un)e, substantiv feminin, din franceza; indispune, verb (a indispune); indispoziție, substantiv feminin (stare a celui bolnav); predispune, verb, din franceza