Dispune
Definitie, sens si explicatie
1Dispune, dispun, verb Iii.
1. Tranzitiv A hotari, a decide; a ordona.
2. Intranzitiv A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta.
3. Intranzitiv A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge.
4. Tranzitiv A aseza intr-o anumita ordine; a aranja.
5. Reflexiv A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din franceza Disposer, limba latina Disponere (dupa Pune).
1. Tranzitiv A hotari, a decide; a ordona.
2. Intranzitiv A avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta.
3. Intranzitiv A iesi invingator intr-o competitie sportiva, intr-un meci; a invinge.
4. Tranzitiv A aseza intr-o anumita ordine; a aranja.
5. Reflexiv A capata o buna dispozitie, a deveni vesel; a se inveseli. – Din franceza Disposer, limba latina Disponere (dupa Pune).
2A se dispune antonim: a se indispune, a se intrista
3Dispune verb I. tr.
1. a hotari, a decide; a ordona.
2. a aseza, a aranja intr-o anumita ordine.
Ii. intr.
1. a avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac.
2. a invinge intr-o competitie sportiva.
Iii. reflexiv a capata buna dispozitie, a se inveseli. (dupa franceza disposer, limba latina disponere)
1. a hotari, a decide; a ordona.
2. a aseza, a aranja intr-o anumita ordine.
Ii. intr.
1. a avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac.
2. a invinge intr-o competitie sportiva.
Iii. reflexiv a capata buna dispozitie, a se inveseli. (dupa franceza disposer, limba latina disponere)
4Dispune verb
1. verifica cuvantul: ordona.
2. decreta.
3. verifica cuvantul: aranja.
4. verifica cuvantul: intrece.
5. verifica cuvantul: distra.
6. verifica cuvantul: avea.
1. verifica cuvantul: ordona.
2. decreta.
3. verifica cuvantul: aranja.
4. verifica cuvantul: intrece.
5. verifica cuvantul: distra.
6. verifica cuvantul: avea.
5Dispune verb → pune
6A se dispune ma dispun intranzitiv A capata o buna dispozitie; a deveni vesel; a se inveseli. /<fr. disposer, limba latina disponere
7A Dispune dispun
1. tranz. 1) (solutii, persoane etcetera) A alege cu fermitate; a hotari. 2) A cere in mod autoritar si oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a randui; a ordona.
2. intranzitiv 1) A se folosi dupa bunul plac. 2) A repurta o victorie intr-o competitie sportiva; a invinge; a birui. /<fr. disposer, limba latina disponere
1. tranz. 1) (solutii, persoane etcetera) A alege cu fermitate; a hotari. 2) A cere in mod autoritar si oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a orandui; a randui; a ordona.
2. intranzitiv 1) A se folosi dupa bunul plac. 2) A repurta o victorie intr-o competitie sportiva; a invinge; a birui. /<fr. disposer, limba latina disponere
8Dispune verb Iii.
1. tr.
A hotari, a decide; a ordona.
2. intr.
A avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac.
3. intr.
A invinge intr-o competitie sportiva.
4. tr.
A aseza, a pune intr-o anumita ordine.
5. refl.
A capata buna dispozitie, a se inveseli. [P.i. dispun, conjunctie: -na. / dupa franceza disposer, limba latina disponere].
1. tr.
A hotari, a decide; a ordona.
2. intr.
A avea la dispozitie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac.
3. intr.
A invinge intr-o competitie sportiva.
4. tr.
A aseza, a pune intr-o anumita ordine.
5. refl.
A capata buna dispozitie, a se inveseli. [P.i. dispun, conjunctie: -na. / dupa franceza disposer, limba latina disponere].
9Dispune (dispun, us), verb –
1. A hotari, a decide. –
2. A avea la dispozitie. –
3. A invinge (in sport). –
4. A aranja. –
5. (Refl.) A se inveseli.
Limba Latina disponere (secolul Xix).
Este dublet neol. de la despune. – Derivat disponibil, adjectiv , din franceza; disponibilitate, substantiv feminin, din franceza; disponenda, substantiv feminin (restituire), termen comercial, din limba latina disponenda prin intermediul limba germana; dispoziti(un)e, substantiv feminin, din franceza; indispune, verb (a indispune); indispozitie, substantiv feminin (stare a celui bolnav); predispune, verb, din franceza
1. A hotari, a decide. –
2. A avea la dispozitie. –
3. A invinge (in sport). –
4. A aranja. –
5. (Refl.) A se inveseli.
Limba Latina disponere (secolul Xix).
Este dublet neol. de la despune. – Derivat disponibil, adjectiv , din franceza; disponibilitate, substantiv feminin, din franceza; disponenda, substantiv feminin (restituire), termen comercial, din limba latina disponenda prin intermediul limba germana; dispoziti(un)e, substantiv feminin, din franceza; indispune, verb (a indispune); indispozitie, substantiv feminin (stare a celui bolnav); predispune, verb, din franceza