Distih
Definitie, sens si explicatie
1Distih, distihuri, substantiv neutru Grup de doua versuri cu structura metrica de obicei deosebita si care impreuna alcatuiesc o strofa cu sens de sine statator. – Din franceza Distique, limba latina Distichon.
2Distih2, -ă adjectiv (bot.; despre organe alterne) dispus pe doua randuri sau serii opuse, de o parte si de alta a unui ax. (< limba germana distich, limba greaca (veche) distikhos)
3Distih1 substantiv neutru unitate strofica de doua versuri, cu structura metrica asemanatoare sau deosebita si cu inteles de sine statator. (< franceza distique, limba greaca (veche) distikhon)
4Distih substantiv neutru (silabe mf. -stih), plural distihuri
5Distih -uri n.
Grup de doua versuri, de obicei cu structura metrica diferita, care exprima impreuna un gand si alcatuieste o strofa. /<fr. distique, limba latina distichon
Grup de doua versuri, de obicei cu structura metrica diferita, care exprima impreuna un gand si alcatuieste o strofa. /<fr. distique, limba latina distichon
6Distih substantiv neutru
1. (În versificatia antica) Reunire de doua versuri cu structura metrica deosebita.
2. Strofa alcatuita din doua versuri care rimeaza intre ele. [< lat., limba greaca (veche) distichos – care are doua versuri].
1. (În versificatia antica) Reunire de doua versuri cu structura metrica deosebita.
2. Strofa alcatuita din doua versuri care rimeaza intre ele. [< lat., limba greaca (veche) distichos – care are doua versuri].
7Distih, -ă adjectiv (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe doua randuri sau serii opuse de o parte si de alta a unui ax. [< limba germana distich, conform limba greaca (veche) distichos – cu doua randuri].