Varianta definitie 1: Distinge, disting, verb III.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trasaturi specifice.
2. Reflexiv A se remarca, a iesi in evidenta prin meritele, rezultatele, realizarile sale. ♦ Tranzitiv A acorda cuiva o distinctie, un premiu pentru meritele sale.
3. Tranzitiv A vedea limpede, lamurit; a observa. – Din franceza Distinguer, limba latina Distinguere.
Varianta definitie 2: A se distinge antonim: a se asemana
Varianta definitie 3: Distinge verb I. tr.
1. a deosebi un lucru de altul. ♢ a vedea lamurit, a deslusi, a observa.
2. a acorda cuiva o distinctie, un premiu.
II. reflexiv a iesi din comun, a se remarca, a se evidentia. (< franceza distinguer, limba latina distinguere)
Varianta definitie 4: Distinge verb
1. a deslusi, a percepe, (rar) a pricepe. (Se facuse ziua si - bine obiectele.)
2. verifica cuvantul: profila.
3. verifica cuvantul: deosebi.
4. verifica cuvantul: remarca.
Varianta definitie 5: Distinge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural disting, 1 plural distingem; part. distins
Varianta definitie 6: A se distinge ma disting intranzitiv 1) A se manifesta in mod deosebit; a se impune prin trasaturi distincte; a se remarca; a se evidentia; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizari. /<fr. distinguer, limba latina distinguere
Varianta definitie 7: A distinge disting tranzitiv 1) (persoane) A investi pentru meritele deosebite. - pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica dupa anumite semne distinctive; a discerne; a deslusi; a desprinde; a deosebi. 3) A face sa se distinga. /<fr. distinguer, limba latina distinguere
Varianta definitie 8: Distinge verb III.
1. tr.
A deosebi un lucru de altul. ♦ A vedea lamurit, a deslusi, a observa.
2. refl.
A iesi din comun, a se remarca, a se evidentia.
3. tr.
A acorda cuiva o distinctie, un premiu. [P.i. disting, perf.s. -insei, part. -ins. / < franceza distinguer, limba italiana distinguere, limba latina distinguere].
Varianta definitie 9: Distinge (disting, distins), verb – A distinge. – Varianta (invechit) destinge.
Limba Latina distinguere (secolul XIX).
Varianta apare din secolul XVII (Dosoftei); este greu de stabilit daca este vorba de un cuvint traditional, sau de un latinism (Tiktin). – Derivat distinct, adjectiv ; distincti(un)e, substantiv feminin; distinctiv, adjectiv ; indistinct, adjectiv
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 8 litere. Cuvantul incepe cu litera "d" si se termina cu litera "e"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
