Dracilă
Definitie, sens si explicatie
1Dracilă, dracile, substantiv feminin Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din limba slava (veche) drati, dracije).
2Dracilă, dracile, substantiv feminin Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Varianta: (regional) Dracina substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Dračĩ, dracije „maracine”.
3Dracilă substantiv verifica cuvantul: holera.
4Dracilă substantiv (Botanica; Berberis vulgaris) (regional) agris-rosu, lemn-galben, macris-pasaresc, macris-spinos.
5Dracila substantiv feminin, g.-d. art. dracilei; plural dracile
6Dracilă -e f.
Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, dracije
Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, dracije
7Dracila (dracile), substantiv feminin – Bucsau (Berberis vulgaris). – Varianta dracina.
Origine incerta.
Ar putea proveni din limba slava (veche) dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Cihac, Ii, 100; Tiktin; Conev 46), conform bulgara dračka, limba rusa dračije, der. ca racila de la rac.
Dupa G. Meyer, Neugr.
St., Ii, 26 si Pascu, Arch.
Rom., Vi, 231, din bulgara dračka, de unde si limba neogreaca: δράτσινον.
Mai putin probabila este originea tracica presupusa de Iordan, Dift., 254, urmindu-l pe Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 276, care se gindea la un cuvint dac, *drocila.
Origine incerta.
Ar putea proveni din limba slava (veche) dračĭ „mur” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Cihac, Ii, 100; Tiktin; Conev 46), conform bulgara dračka, limba rusa dračije, der. ca racila de la rac.
Dupa G. Meyer, Neugr.
St., Ii, 26 si Pascu, Arch.
Rom., Vi, 231, din bulgara dračka, de unde si limba neogreaca: δράτσινον.
Mai putin probabila este originea tracica presupusa de Iordan, Dift., 254, urmindu-l pe Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 276, care se gindea la un cuvint dac, *drocila.