Dual
Definitie, sens si explicatie
1Dual, duale, substantiv neutru Numar gramatical care indica in unele limbi doua obiecte ori fiinte alcatuind de obicei o pereche. [Pronuntat: du-al] – Din franceza Duel, limba latina Dualis.
2Dual, -ă I. adjectiv care prezinta dualitate; dublu. ♢ (despre doua notiuni matematice) de aceeasi natura, obtinute una din cealalta prin acelasi procedeu.
Ii. substantiv neutru numar gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular si plural, prin care se arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi specie sau de o pereche de obiecte. (< franceza dual, limba latina dualis)
Ii. substantiv neutru numar gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular si plural, prin care se arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi specie sau de o pereche de obiecte. (< franceza dual, limba latina dualis)
3Dual substantiv neutru, plural duale
4Dual n.
Numar gramatical folosit in unele limbi cand e vorba numai de doua fiinte sau lucruri. [Silabe Du-al] /<fr. duel, limba latina dualis
Numar gramatical folosit in unele limbi cand e vorba numai de doua fiinte sau lucruri. [Silabe Du-al] /<fr. duel, limba latina dualis
5Dual substantiv neutru Numar gramatical care arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi speta sau de o pereche de obiecte. [Pronume du-al, plural -luri, -le. / < limba latina dualis, conform limba italiana duale].