Dubiu
Definitie, sens si explicatie
1Dubiu, dubii, substantiv neutru Îndoiala, nesiguranta, lipsa de incredere (fata de cineva sau ceva). – Din limba latina Dubium.
2Dubiu antonim: certitudine, siguranta
3Dubiu substantiv neutru indoiala, neincredere; nesiguranta. (< limba latina dubium)
4Dubiu substantiv verifica cuvantul: indoiala.
5Dubiu substantiv neutru [-biu pronume -biu], art. dubiul; plural dubii, art. dubiile (silabe -bi-i-)
6Dubiu -i n.
Lipsa de incredere. [Silabe Du-biu] /<lat. dubium
Lipsa de incredere. [Silabe Du-biu] /<lat. dubium
7Dubiu substantiv neutru Îndoiala, neincredere; nesiguranta. [Pronume -biu. / < limba latina dubium].
8Dubiu substantiv neutru – substantiv neutru – Îndoiala.
Limba Latina dubium (secolul Xix). – Derivat dubios, adjectiv (incert); dubitativ, adjectiv (care exprima o indoiala); indubitabil, adjectiv (neindoios).
Limba Latina dubium (secolul Xix). – Derivat dubios, adjectiv (incert); dubitativ, adjectiv (care exprima o indoiala); indubitabil, adjectiv (neindoios).