Durui
Definitie, sens si explicatie
1Durui, durui, verb Iv.
1. Intranzitiv (Despre vehicule, rotile unui vehicul etcetera; la pers. 3) A face zgomot mare in timpul mersului; a hurui.
2. Intranzitiv si tranz.
Figurativ A vorbi repede, fara intrerupere (si cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + sufix -ui.
1. Intranzitiv (Despre vehicule, rotile unui vehicul etcetera; la pers. 3) A face zgomot mare in timpul mersului; a hurui.
2. Intranzitiv si tranz.
Figurativ A vorbi repede, fara intrerupere (si cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + sufix -ui.
2Durui verb verifica cuvantul: hurui.
3Durui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 singular durui, 3 singular si plural duruie, imperfect 3 singular duruia
4A durui durui intranzitiv popular 1) (despre vehicule, motoare si obiecte in miscare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult si fara rost; a flecari; a trancani; a palavragi. [Silabe -ru-i] /dur + sufix -ui