Eclectism
Definitie, sens si explicatie
1Eclectism substantiv neutru
1. Îmbinare mecanica, hibrida a unor puncte de vedere sau conceptii eterogene sau opuse; lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.
2. Sistem de gindire neunitar, care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gindire, stiluri artistice etcetera ceea ce i se pare mai bun. – Din franceza Eclectisme.
1. Îmbinare mecanica, hibrida a unor puncte de vedere sau conceptii eterogene sau opuse; lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.
2. Sistem de gindire neunitar, care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gindire, stiluri artistice etcetera ceea ce i se pare mai bun. – Din franceza Eclectisme.
2Eclectism substantiv neutru
1. imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♢ lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.
2. sistem de conceptii care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gandire ceea ce pare mai adecvat. ♢ (arhit., arte) imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. (< franceza eclectisme)
1. imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♢ lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.
2. sistem de conceptii care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gandire ceea ce pare mai adecvat. ♢ (arhit., arte) imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. (< franceza eclectisme)
3Eclectism substantiv neutru (silabe -clec-)
4Eclectism n. 1) Îmbinare mecanica a mai multor idei sau conceptii eterogene sau opuse. 2) Lipsa de consecventa in convingeri sau idei. 3) Curent filozofic care intruneste elemente din mai multe sisteme filozofice. [Silabe E-cle-] /<fr. eclectisme
5Eclectism substantiv neutru
1. Îmbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♦ Neconsecventa in convingeri; starea celui eclectic.
2. (Arhit., arte) Îmbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. [ < franceza eclectisme].
1. Îmbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♦ Neconsecventa in convingeri; starea celui eclectic.
2. (Arhit., arte) Îmbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. [ < franceza eclectisme].