Ecuator
Definitie, sens si explicatie
1Ecuator substantiv neutru
1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafata pamantului, rezultat din intersectia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, impartindu-l in doua emisfere si reprezentand cercul de referinta al latitudinii terestre; prin extensiune zona care se intinde pana la cateva grade latitudine nordica si sudica de acest cerc; zona ecuatoriala.
2. Cercul mare al unei sfere, obtinut prin intersectia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti, situat intr-un plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. [Pronuntat: -cu-a-] – Din franceza Equateur, limba latina Aequator.
1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafata pamantului, rezultat din intersectia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, impartindu-l in doua emisfere si reprezentand cercul de referinta al latitudinii terestre; prin extensiune zona care se intinde pana la cateva grade latitudine nordica si sudica de acest cerc; zona ecuatoriala.
2. Cercul mare al unei sfere, obtinut prin intersectia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti, situat intr-un plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. [Pronuntat: -cu-a-] – Din franceza Equateur, limba latina Aequator.
2Ecuator substantiv neutru
1. cerc mare, imaginar, pe suprafata Pamantului, al carui plan este perpendicular pe axa polilor si ale carui puncte sunt egal departate de acestia. o - ceresc = cercul mare al sferei ceresti in al carui plan se afla ecuatorul terestru.
2. (matematica) unul dintre cercurile mari ale unei sfere.
3. linie imaginara care inconjura echidistant de poli o formatie anatomica mai mult sau mai putin sferica. (< franceza equateur, limba latina aequator)
1. cerc mare, imaginar, pe suprafata Pamantului, al carui plan este perpendicular pe axa polilor si ale carui puncte sunt egal departate de acestia. o - ceresc = cercul mare al sferei ceresti in al carui plan se afla ecuatorul terestru.
2. (matematica) unul dintre cercurile mari ale unei sfere.
3. linie imaginara care inconjura echidistant de poli o formatie anatomica mai mult sau mai putin sferica. (< franceza equateur, limba latina aequator)
3Ecuator substantiv neutru (silabe -cu-a-)
4Ecuator n.
Cerc imaginar pe suprafata Pamantului care imparte globul pamantesc in doua emisfere, nordica si sudica. [Silabe E-cu-a-tor] /<fr. equateur, limba latina equator
Cerc imaginar pe suprafata Pamantului care imparte globul pamantesc in doua emisfere, nordica si sudica. [Silabe E-cu-a-tor] /<fr. equateur, limba latina equator
5Ecuator substantiv neutru
1. Cerc imaginar al carui plan este perpendicular pe axa polilor terestri si ale carui puncte sunt egal departate de acestia. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti in al carui plan se afla ecuatorul pamantesc.
2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cereasca. [Pronume -cu-a-, scris si equator, plural (rar) -oare, varianta ecvator substantiv neutru / < franceza equateur, limba italiana equatore, conform limba latina aequare – a face sa fie egal].
1. Cerc imaginar al carui plan este perpendicular pe axa polilor terestri si ale carui puncte sunt egal departate de acestia. ♢ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti in al carui plan se afla ecuatorul pamantesc.
2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cereasca. [Pronume -cu-a-, scris si equator, plural (rar) -oare, varianta ecvator substantiv neutru / < franceza equateur, limba italiana equatore, conform limba latina aequare – a face sa fie egal].