Egocentrism
Definitie, sens si explicatie
1Egocentrism substantiv neutru (Livresc) Atitudine a celui care priveste totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, tendinta de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din franceza Egocentrisme.
2Egocentrism substantiv neutru mod de a privi totul prin prisma intereselor si sentimentelor personale, acordand o importanta exagerata propriei individualitati; egotism. ♢ (prin extensiune) conceptie etico-filozofica care considera individul ca centru al universului. (< franceza egocentrisme)
3Egocentrism substantiv egolatrie, egotism. (-ul unui om.)
4Egocentrism substantiv neutru
5Egocentrism n. 1) Atitudine care pune interesele si sentimentele personale mai presus de toate. 2) Conceptie filozofica si etica care considera individualul, „eul” ca centru al intregii lumi. [Silabe -cen-trism] /<fr. egocentrisme
6Egocentrism substantiv neutru Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor si a sentimentelor personale, acordand o importanta exagerata propriei individualitati; egotism. [< franceza egocentrisme, conform limba latina ego – eu, centrum – centru].