Electricitate
Definitie, sens si explicatie
1Electricitate substantiv feminin
1. Una dintre proprietatile fizice fundamentale ale materiei, care se manifesta prin ansamblul fenomenelor legate de aparitia, de miscarea si de interactiunea corpurilor purtatoare de sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferica = ansamblul fenomenelor electrice din atmosfera (fulgere, trasnete etcetera) Electricitate animala = energie electrica produsa de tesuturile vii. ♦ Lumina electrica.
2. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. – Din franceza Electricite.
1. Una dintre proprietatile fizice fundamentale ale materiei, care se manifesta prin ansamblul fenomenelor legate de aparitia, de miscarea si de interactiunea corpurilor purtatoare de sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferica = ansamblul fenomenelor electrice din atmosfera (fulgere, trasnete etcetera) Electricitate animala = energie electrica produsa de tesuturile vii. ♦ Lumina electrica.
2. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. – Din franceza Electricite.
2Electricitate substantiv feminin
1. marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul cu altul si apoi separate; sarcina electrica. ♢ lumina electrica.
2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. (< franceza electricite)
1. marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul cu altul si apoi separate; sarcina electrica. ♢ lumina electrica.
2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. (< franceza electricite)
3Electricitate substantiv 1. (cuvant ce tine de fizica) sarcina (electrica). (- pozitiva.)
2. verifica cuvantul: lumina electrica.
2. verifica cuvantul: lumina electrica.
4Electricitate substantiv feminin, g.-d. art. electricitatii
5Electricitate f. 1) Forma de energie produsa de miscarea si de interactiunea unor particule purtatoare de sarcina electrica. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. [G.-d. electricitatii; Sil. -lec-tri-] /<fr. electricite, limba latina electricitas, -atis
6Electricitate substantiv feminin
1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron.
2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Conform: franceza electricite < limba latina electrum , limba greaca (veche) elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].
1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron.
2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Conform: franceza electricite < limba latina electrum , limba greaca (veche) elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].