Empirism
Definitie, sens si explicatie
1Empirism substantiv neutru Doctrina care considera experienta senzoriala ca prima sursa a cunoasterii si a cunostintelor. ♢ Empirism logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte. – Din franceza Empirisme.
2Empirism substantiv neutru
1. conceptie in filozofie care considera experienta senzoriala ca sursa fundamentala a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. o - logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; - social = orientare sociologica recenta din Sua care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse.
2. folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. (< franceza empirisme)
1. conceptie in filozofie care considera experienta senzoriala ca sursa fundamentala a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. o - logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; - social = orientare sociologica recenta din Sua care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse.
2. folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. (< franceza empirisme)
3Empirism substantiv neutru
4Empirism n. 1) Conceptie filozofica care considera experienta senzoriala ca unica sursa a cunoasterii. 2) Tratare a unor probleme numai pe baza datelor experientei, fara a apela la teorie. /<fr. empirisme
5Empirism substantiv neutru
1. Conceptie gnoseologica care socoteste experienta senzoriala ca unica sursa a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. ♢ Empirism logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; empirism social = curent sociologic din S.u.a. care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse.
2. Folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. [< franceza empirisme, conform limba greaca (veche) empeiria – experienta].
1. Conceptie gnoseologica care socoteste experienta senzoriala ca unica sursa a cunoasterii, negand valoarea abstractiilor. ♢ Empirism logic = varianta a neopozitivismului care admite numai enunturile logice verificabile in mod nemijlocit prin perceptiile fiecarui subiect in parte; empirism social = curent sociologic din S.u.a. care, renuntand la orice teorie, procedeaza la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restranse.
2. Folosirea exclusiva a experientei intr-o activitate. [< franceza empirisme, conform limba greaca (veche) empeiria – experienta].